Demisia lui Dan Driscoll amplifică tensiunile de la Pentagon. Conducerea Armatei SUA, afectată de un val de demiteri și plecări

Secretarul Armatei Statelor Unite, Dan Driscoll, părăsește Pentagonul după 18 luni de mandat, într-un moment în care forțele terestre americane traversează una dintre cele mai ample schimbări de conducere din ultimii ani. Plecarea sa intervine după luni de tensiuni cu secretarul Apărării, Pete Hegseth, pe tema modernizării Armatei și a îndepărtării unor generali implicați în programele de transformare militară.

Driscoll și-a prezentat demisia președintelui Donald Trump la 31 august. Casa Albă a confirmat plecarea, iar oficialul american a anunțat ulterior că miercuri, 2 septembrie, este ultima sa zi completă în funcție.

El nu a oferit public un motiv pentru demisie. Dimpotrivă, într-un mesaj publicat marți seară pe X, Driscoll a descris mandatul său drept „onoarea unei vieți” și a afirmat că progresele realizate de Armată nu ar fi fost posibile fără sprijinul lui Pete Hegseth.

În spatele declarațiilor publice conciliatoare există însă un conflict documentat de mai multe publicații americane.

O sursă familiarizată cu situația a declarat pentru Reuters că Driscoll a transmis administrației preocupări privind transformarea și nivelul de pregătire al Armatei și considera că Hegseth blochează aceste procese inclusiv prin îndepărtarea generalilor însărcinați cu implementarea lor. Reuters precizează că tensiunile dintre cei doi oficiali se acumulaseră timp de mai multe luni.

Modernizarea Armatei, în centrul disputei

Driscoll a devenit unul dintre principalii promotori ai unei transformări accelerate a forțelor terestre americane, bazată pe achiziții mai rapide, integrarea dronelor și a sistemelor antidrone și reducerea dependenței de platforme militare extrem de costisitoare.

În timpul mandatului său, Armata a încercat să adapteze mai rapid lecțiile desprinse din războiul din Ucraina, unde sistemele fără pilot, războiul electronic și munițiile relativ ieftine au schimbat profund modul de desfășurare a operațiunilor militare.

Associated Press notează că Driscoll a fost una dintre figurile centrale ale efortului de reducere a birocrației din achizițiile militare și de accelerare a dezvoltării dronelor și tehnologiilor de contracarare a acestora.

Această direcție fusese susținută îndeaproape de fostul șef al Statului Major al Armatei, generalul Randy George. Cei doi au lucrat inclusiv la Army Transformation Initiative, program destinat restructurării forței și adaptării acesteia la conflictele de mare intensitate.

Hegseth l-a înlăturat însă pe George la 2 aprilie, în timp ce Statele Unite erau deja implicate în războiul cu Iranul. Generalul mai avea peste un an din mandatul său normal de patru ani. Pentagonul a anunțat atunci pensionarea sa cu efect imediat, fără să ofere public o explicație detaliată pentru decizie.

Reuters relatează că demiterea lui George l-a luat prin surprindere pe Driscoll și a accentuat conflictul său cu Hegseth.

Generalii implicați în transformarea Armatei, îndepărtați

George nu a fost singurul comandant înlăturat în aprilie.

Hegseth l-a demis în aceeași zi și pe generalul David Hodne, comandantul Army Transformation and Training Command – T2COM, structură creată în 2025 prin reunirea funcțiilor de dezvoltare, instruire și transformare ale Armatei. Hodne conducea astfel una dintre organizațiile-cheie pentru adaptarea instituției la noile tehnologii și doctrine militare.

Axios relata la momentul respectiv că demiterile lui George și Hodne au surprins inclusiv oficiali militari, în condițiile în care cei doi erau direct implicați în accelerarea adoptării noilor tehnologii și tactici.

În vară a urmat și plecarea generalului Christopher Donahue, comandant al U.S. Army Europe and Africa și, simultan, al Allied Land Command al NATO.

Armata americană a anunțat oficial că Donahue își va preda comanda pe 2 iulie, iar generalul și-a depus documentele de pensionare. Nu a fost anunțată oficial o „demitere”. Reuters și alte publicații americane au relatat însă despre tensiuni între Donahue și Hegseth, iar surse citate de CBS News și Stars and Stripes au susținut că generalul a fost, în realitate, împins spre pensionare.

Donahue avea o reputație puternică în interiorul forțelor americane și în rândul aliaților europeni și fusese implicat în adaptarea trupelor la noile realități ale războiului cu drone.

Armata SUA rămâne fără conducerea principală confirmată de Senat

Plecarea lui Driscoll creează și o problemă instituțională.

Armata Statelor Unite rămâne temporar fără un secretar și fără un șef de Stat Major confirmați de Senat. Generalul Christopher LaNeve îndeplinește în prezent funcția de șef al Statului Major în regim interimar, după îndepărtarea lui Randy George.

Situația apare într-un moment sensibil: forțele americane sunt implicate în războiul cu Iranul, iar Armata trebuie simultan să continue procesul de modernizare și să gestioneze solicitările crescute privind apărarea antiaeriană, dronele și sistemele de contracarare a acestora.

CNN relatează că Armata mai are în prezent cinci generali activi cu patru stele, după o serie de pensionări și schimbări la nivelul conducerii. Hegseth a susținut încă de la începutul mandatului său reducerea numărului de generali și amirali de rang foarte înalt, însă surse și experți citați de postul american susțin că ultimele demiteri nu par să facă parte dintr-un plan coerent mai amplu de reorganizare.

Pentagonul respinge acuzațiile că modernizarea ar fi trecut în plan secund

Un oficial american din domeniul apărării aflat în Europa a declarat pentru CNN că există o contradicție între directivele lui Hegseth privind modernizarea tehnologică și atenția pe care acesta o acordă public disputelor privind standardele fizice, genul și cultura organizațională.

Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a respins categoric această interpretare, calificând drept „o invenție totală” afirmația potrivit căreia Hegseth nu ar fi concentrat pe modernizarea forțelor armate. Pentagonul susține că întregul departament este aliniat obiectivelor sale de creștere a capacității militare și de refacere a stocurilor.

Hegseth a făcut, într-adevăr, din „restabilirea spiritului războinicului” una dintre temele centrale ale mandatului său. În septembrie 2025, într-un discurs adresat conducerii militare, el a atacat politicile DEI, a cerut standarde fizice și de grooming mai stricte și a criticat ceea ce considera o orientare excesivă a Pentagonului către teme sociale și climatice.

Tot în 2025, Donald Trump a semnat un ordin executiv care permite utilizarea denumirii „Department of War” ca titlu secundar pentru Department of Defense și a titulaturii „Secretary of War” pentru Hegseth. Modificarea nu reprezintă însă o schimbare juridică completă a numelui instituției: denumirea legală rămâne Department of Defense până la o eventuală modificare adoptată de Congres.

Critici inclusiv din Partidul Republican

Plecarea lui Driscoll a amplificat criticile politice la adresa conducerii Pentagonului.

Senatorul republican Thom Tillis, fost membru al Senate Armed Services Committee și unul dintre cei care votaseră inițial pentru confirmarea lui Hegseth, i-a cerut miercuri președintelui Trump să numească un nou lider la Pentagon.

Tillis a acuzat existența unui „vid de leadership” la nivelul superior al armatei și a afirmat că, în anii petrecuți în Comisia pentru Servicii Armate, nu a asistat la un management mai slab al personalului militar.

Criticile privind efectele demiterilor asupra modernizării sunt împărtășite și de unii experți din afara Pentagonului.

Michael O’Hanlon, specialist în apărare la Brookings Institution, a declarat pentru CNN că Armata dispune în continuare de o rezervă importantă de ofițeri și specialiști competenți și că există eforturi serioase de modernizare. El consideră însă că Hegseth „perturbă” acest proces și determină pierderea ritmului prin înlăturarea unor comandanți experimentați.

Demisia lui Dan Driscoll nu demonstrează, prin ea însăși, existența unei crize operaționale în Armata Statelor Unite. Ea evidențiază însă o problemă instituțională mai amplă: într-o perioadă de transformare rapidă a războiului și de angajare militară americană în Orientul Mijlociu, o parte importantă a conducerii care coordona modernizarea forțelor terestre a fost schimbată într-un interval de numai câteva luni.

Disputa de la Pentagon nu mai privește astfel doar personalități sau relații interne. Ea privește viteza și continuitatea cu care cea mai mare componentă a forțelor armate americane se poate adapta la un câmp de luptă dominat tot mai mult de drone, război electronic, sisteme autonome și nevoia de producție militară la scară mare.