SUA discută extinderea prezenței militare și controlul investițiilor strategice în Groenlanda
Statele Unite poartă negocieri confidențiale cu Danemarca și Groenlanda pentru extinderea prezenței militare americane pe insula arctică, într-un moment în care administrația Donald Trump continuă să considere regiunea o prioritate strategică majoră.
Discuțiile, desfășurate de mai multe luni la Washington, implică oficiali americani, danezi și groenlandezi și vizează noi baze militare, infrastructură logistică și acces la resurse critice. Liderii groenlandezi se tem că presiunile Washingtonului ar putea afecta autonomia teritoriului.
Premierul groenlandez Jens-Frederik Nielsen a confirmat existența unor discuții privind creșterea prezenței militare americane pe insulă, iar potrivit unor surse, Washingtonul ar urmări deschiderea a trei noi baze în sudul Groenlandei, inclusiv în zone precum Narsarsuaq și Kangerlussuaq, foste facilități utilizate de armata americană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al Războiului Rece.
Unele surse susțin că oficialii americani au discutat posibilitatea ca anumite facilități să primească un statut special controlat direct de SUA, însă Groenlanda și Danemarca nu au confirmat oficial acest scenariu. Ideea a provocat îngrijorare în rândul politicienilor groenlandezi.
În prezent, Statele Unite operează o singură bază militară activă în Groenlanda — Pituffik Space Base, fosta Thule Air Base — una dintre cele mai importante instalații americane pentru supravegherea Arcticii și detectarea rachetelor balistice. În timpul Războiului Rece, americanii aveau aproximativ 17 facilități militare pe insulă.
Interesul american pentru Groenlanda este legat direct de schimbările geopolitice și climatice din Arctica, care deschid noi rute maritime și facilitează accesul la resurse naturale considerate esențiale pentru economia viitorului. Groenlanda deține rezerve importante de pământuri rare, grafit, uraniu, petrol și gaze naturale.
Publicația franceză Le Monde a relatat că SUA încearcă să își consolideze controlul economic asupra resurselor groenlandeze prin investiții și tranzacții financiare, după ce ideea unei anexări directe a generat reacții negative la nivel internațional. Compania americană Critical Metals a obținut controlul asupra zăcământului Tanbreez, considerat unul dintre cele mai mari depozite de pământuri rare din afara Chinei. Washingtonul încearcă astfel să reducă dependența industriei americane de exporturile chineze de materiale critice pentru tehnologie și apărare.
Reuters a relatat că Uniunea Europeană încearcă să își intensifice investițiile în Groenlanda, inclusiv prin proiecte miniere și de infrastructură.
Noile baze discutate de Washington ar avea un rol important într-o zonă militară strategică denumită GIUK Gap — coridorul maritim dintre Groenlanda, Islanda și Regatul Unit, monitorizat de NATO încă din perioada Războiului Rece. Creșterea activității militare rusești în Arctica și extinderea intereselor chineze în regiune au determinat SUA și aliații occidentali să își întărească prezența în nordul Atlanticului.
Generalul Gregory M. Guillot, comandantul Comandamentului Nordic al armatei americane, a declarat că Groenlanda va deveni parte a unui sistem integrat de radare, baze și infrastructură militară care include Alaska și Canada. Armata SUA are nevoie de porturi în ape adânci, facilități logistice și infrastructură pentru forțele speciale care să opereze permanent în Arctica.
Deși Groenlanda acceptă ideea unei cooperări militare mai ample cu SUA, liderii politici locali sunt îngrijorați de amploarea cerințelor americane. The New York Times a relatat că Washingtonul încearcă să modifice acordul de apărare semnat cu Danemarca în 1951 pentru a obține drepturi militare permanente în Groenlanda, inclusiv în eventualitatea unei independențe viitoare a insulei.
Justus Hansen, membru al Parlamentului groenlandez, a declarat pentru publicația americană că acceptarea tuturor condițiilor propuse de Washington ar însemna că Groenlanda „nu va avea niciodată o independență reală”. Pipaluk Lynge, președinta comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului groenlandez, a afirmat că autoritățile locale simt că sunt presate să facă concesii majore fără să aibă suficientă influență în negocieri.
Mai multe partide groenlandeze au transmis în ultimele luni că insula „nu este de vânzare” și că populația nu dorește integrarea în Statele Unite. Potrivit unor relatări internaționale, amenințările administrației Trump au dus chiar la suspendarea temporară a unor discuții privind independența Groenlandei față de Danemarca.
Tensiunile generate de poziția Washingtonului au determinat și alte state occidentale să își intensifice activitatea în Arctica. Reuters a relatat că Canada dezvoltă împreună cu Danemarca și Groenlanda un model de apărare inspirat de unitățile Canadian Rangers, trupe speciale care operează în regiunile arctice izolate.
În paralel, Franța și Canada au deschis consulate la Nuuk, iar statele nordice discută noi forme de cooperare militară și diplomatică pentru consolidarea securității în regiune. Pe fondul tensiunilor, Danemarca a lansat în ianuarie exercițiul militar „Operation Arctic Endurance”, desfășurat în Groenlanda împreună cu mai mulți aliați NATO, cu scopul de a întări capacitățile defensive din Arctica și de a descuraja orice scenariu de destabilizare în regiune.
În acest context tensionat, Jeff Landry, emisarul special al lui Donald Trump pentru Groenlanda, a ajuns la Nuuk în această săptămână pentru a participa la conferința economică „Future Greenland”, însoțit de ambasadorul SUA în Danemarca, Kenneth Howery. Obiectivul oficial al vizitei este dezvoltarea relațiilor economice și consolidarea cooperării dintre Washington și Groenlanda.
Până în prezent, nu a fost anunțat niciun acord oficial între cele trei părți. Negocierile continuă însă într-un moment în care Arctica devine una dintre cele mai importante regiuni strategice ale lumii, atât pentru securitatea militară, cât și pentru controlul resurselor critice și al rutelor maritime ale viitorului.
