Dan Dungaciu a atras atenția asupra unei decizii strategice pe care o consideră greșită pentru România, referitoare la renunțarea la dreptul de veto în cadrul Uniunii Europene. Potrivit declarațiilor sale, acest drept reprezintă un pilon al suveranității naționale, iar cedarea sa ar afecta poziția României în negocierea deciziilor de politică externă și securitate.
Dreptul de veto, instrument esențial pentru statele mai puțin influente
În opinia lui Dan Dungaciu, dreptul de veto este o pârghie importantă pentru statele membre ale Uniunii Europene care nu dețin o influență majoră diplomatică. El a subliniat că acest drept nu are rolul de a bloca orice proiect, ci oferă posibilitatea de a negocia și de a menține un dialog echitabil. Dungaciu a enumerat statele care se opun ferm renunțării la veto: Ungaria, Polonia și Slovenia, precum și alte țări care manifestă o poziție mai rezervată, printre care se numără Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru, Malta, Bulgaria, Croația, Irlanda, Portugalia, Italia și Slovenia.
Contextul deciziei și criticile lui Dan Dungaciu
Inițiativa privind renunțarea la dreptul de veto a fost adusă în discuție în România în anul 2022, ca parte a unui demers susținut la Bruxelles de 11 state membre, printre care și România, care doresc să elimine vetourile considerate obstructive în politica externă a UE. Dan Dungaciu susține că această propunere a fost utilizată pentru a masca eșecul diplomatic legat de aderarea României la spațiul Schengen, iar decizia actuală a unor formațiuni politice românești de a susține această inițiativă este lipsită de un proiect de țară sau o viziune clară.
De asemenea, Dungaciu a amintit că, în 2022, fostul ministru de Externe, Bogdan Aurescu, a justificat refuzul aderării României la Schengen prin prevederi constituționale sau tratate care permit unui stat să blocheze astfel de proiecte majore.
