Alegerile din Saxonia-Anhalt au transformat programul regional al Alternative für Deutschland într-un document cu relevanță politică imediată. AfD a câștigat scrutinul din 6 septembrie, iar rezultatele preliminare o plasează la aproximativ 44% din voturi, fără însă a-i oferi majoritatea absolută necesară pentru a guverna singură.
Dincolo de etichetele folosite în dezbaterea politică germană, documentul adoptat de AfD la congresul regional de la Magdeburg, la 11 aprilie 2026, permite o evaluare directă a proiectului pe care partidul îl propune pentru land. Programul a fost aprobat de delegați aproape în unanimitate și publicat ulterior în forma intitulată „Das Land zuerst” – „Landul înainte de toate”.
Este un program amplu, de peste 150 de pagini, care combină măsuri sociale și economice cu schimbări substanțiale în politicile privind imigrația, educația, familia, religia, cultura și funcționarea instituțiilor regionale.
Migrația: restricții, deportări și revenirea la principiul descendenței
Una dintre cele mai clare direcții ale programului privește imigrația. AfD propune o reducere substanțială a primirii migranților și solicitanților de azil, extinderea deportărilor pentru persoanele fără drept de ședere și aplicarea predominantă a ajutoarelor în natură sau prin carduri de plată.
Partidul a prevăzut anterior în proiectul său bugetar 100 de milioane de euro pentru ceea ce numește o „ofensivă a deportărilor”, argumentând că actualele proceduri de returnare sunt insuficiente. Programul prevede, de asemenea, folosirea prerogativelor landului și a Bundesratului pentru promovarea unor modificări mai ample ale legislației federale privind azilul și cetățenia.
AfD solicită inclusiv eliminarea principiului dobândirii cetățeniei germane prin naștere în anumite condiții și revenirea la un sistem bazat în principal pe descendență, similar celui existent în Germania înainte de reforma din anul 2000. O asemenea schimbare nu poate fi decisă unilateral de guvernul Saxoniei-Anhalt, deoarece legislația cetățeniei aparține nivelului federal.
Aceeași filozofie apare în politica familială. Programul propune un ajutor unic de 2.000 de euro pentru primul și al doilea copil și de 4.000 de euro pentru următorii, precum și o indemnizație regională suplimentară pentru copii. Eligibilitatea este condiționată, între altele, de cetățenia germană a cel puțin unuia dintre părinți și de domiciliul acestora în Saxonia-Anhalt.
Islamul: limitarea vizibilității religioase în spațiul public
Programul adoptă o poziție explicit restrictivă față de manifestările publice ale islamului.
Capitolul dedicat subiectului poartă titlul „Nein zu Muezzin und Minarett!” și afirmă: „Der Islam gehört weder zu Deutschland noch zu Sachsen-Anhalt” – islamul nu aparține nici Germaniei, nici Saxoniei-Anhalt.
Argumentul partidului este în primul rând cultural și instituțional: AfD consideră că islamul nu a contribuit istoric la formarea identității landului și susține că acele interpretări ale religiei care acordă prioritate normelor islamice în fața dreptului secular sunt incompatibile cu ordinea juridică germană.
Programul anunță folosirea tuturor instrumentelor legale disponibile pentru limitarea construirii de minarete, a chemării publice la rugăciune și, în general, a influenței instituționale a islamului, precizând însă că asemenea măsuri vor fi adoptate „în măsura în care acest lucru este permis de lege”.
Aici apare una dintre principalele limite juridice ale programului: libertatea religioasă este protejată direct de Legea Fundamentală germană, astfel încât o eventuală administrație regională ar trebui să își înscrie măsurile în cadrul constituțional existent și al jurisprudenței instanțelor.
Educația: clase separate pentru copiii refugiaților și mai mult patriotism în școli
Educația este unul dintre domeniile în care un guvern regional german dispune de competențe considerabil mai mari, iar programul AfD propune aici unele dintre cele mai importante modificări.
Partidul dorește ca toți copiii refugiaților și solicitanților de azil să fie școlarizați în clase separate. Spre deosebire de „clasele de primire” utilizate temporar în sistemul german pentru elevii care trebuie să învețe limba, modelul AfD ar presupune menținerea separării pe durata statutului de refugiat sau solicitant de azil.
Programul argumentează că acest sistem ar permite adaptarea educației la caracterul considerat temporar al șederii acestor copii și ar evita dificultățile întâmpinate în clasele obișnuite atunci când elevii provin din medii lingvistice și culturale foarte diferite.
În paralel, AfD propune o reorientare generală a educației spre identitatea națională. Printre măsurile prezentate se numără arborarea drapelului german în școli, promovarea intonării imnului național și un rol mai important acordat istoriei și culturii germane în programele școlare.
Programul mai prevede reducerea digitalizării în ciclul primar, limitarea smartphone-urilor până la clasa a zecea, consolidarea școlilor speciale pentru copiii cu nevoi educaționale speciale și renunțarea la actuala politică de extindere a incluziunii în învățământul obișnuit.
Familia: natalitatea devine obiectiv de politică publică
Politica familială ocupă un loc central în document.
AfD pornește de la scăderea natalității și îmbătrânirea populației Saxoniei-Anhalt și afirmă că familia alcătuită din tată, mamă și copii trebuie să redevină principalul model promovat prin politicile publice.
În introducerea capitolului, partidul spune explicit că dorește să plaseze „Familie, bestehend aus Vater, Mutter und möglichst vielen Kindern” – familia formată din tată, mamă și cât mai mulți copii – în centrul politicii sociale.
Programul combină această orientare cu măsuri concrete: ajutoare financiare pentru nașterea copiilor, sprijin pentru fertilizare asistată, grădinițe gratuite, masă gratuită la școală și stimulente pentru familiile numeroase.
În același timp, documentul respinge politicile publice care promovează diversitatea identităților sexuale și de gen și utilizează expresii precum „sexuelle Abweichungen” în descrierea unor forme de viață diferite de modelul familial tradițional.
Martin Reichardt, președintele organizației AfD din Saxonia-Anhalt, a explicat ulterior că termenii utilizați nu ar trebui interpretați drept o intenție de discriminare juridică. El a susținut că partidul folosește noțiunea de „normalitate” în sens statistic, deoarece heterosexualitatea reprezintă orientarea majoritară, și a declarat că o eventuală guvernare AfD nu ar introduce dezavantaje juridice pentru persoanele homosexuale.
Istoria Germaniei și schimbarea politicii culturale
Un alt element important al programului este reconsiderarea modului în care statul promovează identitatea istorică germană.
Hans-Thomas Tillschneider, unul dintre principalii autori ai programului, a susținut că societatea germană suferă de o „Identitätsstörung” – o tulburare de identitate – pe care o leagă de ceea ce numește un „Schuldkomplex”, un complex de vinovăție construit în jurul perioadei 1933–1945.
În termeni de politică publică, AfD propune acordarea unei ponderi mai mari realizărilor istorice și culturale germane și finanțarea cu prioritate a instituțiilor și proiectelor care contribuie la consolidarea identității naționale.
Este, astfel, o schimbare clară de accent față de politica memoriei practicată în ultimele decenii în Germania: programul nu propune eliminarea istoriei regimului nazist din educație, dar solicită ca aceasta să nu constituie centrul în jurul căruia este construită identitatea contemporană germană.
Democrație directă și confruntarea cu partidele tradiționale
Programul conține și o critică dură a actualului sistem politic.
AfD afirmă că legitimitatea politică trebuie să provină în primul rând din voința populară și din decizia majorității, susținând concomitent protecția drepturilor fundamentale ale minorității și ale opoziției parlamentare.
Documentul folosește însă un limbaj puternic polemic față de formațiunile politice tradiționale. AfD susține că excluderea sa sistematică din anumite funcții parlamentare reprezintă o disfuncție democratică și avertizează asupra riscului unei „Diktatur der Altparteien” – „dictaturi a vechilor partide” – dacă pluralismul politic ar ajunge să fie restrâns.
În același timp, partidul dorește extinderea instrumentelor de democrație directă și acordarea unui rol mai important referendumurilor și deciziei populare.
Ce ar putea aplica efectiv un guvern AfD în Saxonia-Anhalt
Distincția dintre programul politic și posibilitatea juridică de implementare este esențială.
O eventuală administrație condusă de AfD ar avea o marjă considerabilă de acțiune în educație, cultură, organizarea administrației regionale, finanțarea organizațiilor și instituțiilor, poliție și o parte a politicilor familiale.
În schimb, modificarea dreptului la azil, schimbarea legislației cetățeniei sau intervențiile majore asupra regimului constituțional al libertății religioase nu pot fi realizate unilateral de un land. Unele dintre aceste obiective ar necesita legislație federală, participarea Bundesratului sau chiar modificări legislative asupra cărora instanțele constituționale ar putea fi chemate să se pronunțe.
Programul AfD din Saxonia-Anhalt trebuie, prin urmare, citit pe două niveluri. Pe de o parte, conține politici regionale care ar putea fi aplicate relativ rapid, în special în educație, cultură și administrație. Pe de altă parte, formulează o viziune mai largă asupra Germaniei: imigrație mult redusă, accent pe cetățenie și descendență în politica demografică, rol public mai restrâns pentru islam, promovarea familiei tradiționale și o politică culturală construită explicit în jurul identității naționale germane.
După scrutinul din 6 septembrie, aceste poziții nu mai reprezintă doar platforma unei formațiuni de opoziție. Ele constituie programul partidului care a obținut cele mai multe voturi în Saxonia-Anhalt și care încearcă acum să transforme victoria electorală într-o formulă de guvernare.
