Administrația Trump pregătește subvenții pentru părinții care rămân acasă cu copiii. Planul susținut de JD Vance ar schimba un program federal de 12 miliarde de dolari

Administrația președintelui Donald Trump lucrează la o modificare a sistemului federal de subvenționare a îngrijirii copiilor care ar permite anumitor familii căsătorite să primească bani publici atunci când unul dintre părinți renunță la activitatea profesională pentru a avea grijă de propriul copil. Propunerea, aflată încă în faza de proiect, este susținută de vicepreședintele JD Vance și ar utiliza fondurile unui program creat în principal pentru a permite părinților cu venituri mici și medii să lucreze, să studieze sau să urmeze programe de formare profesională.

Proiectul nu a fost încă aprobat de Casa Albă și nu reprezintă, în acest moment, o politică federală adoptată. The New York Times, care a consultat o versiune preliminară a documentului și a discutat cu persoane familiarizate cu negocierile, relatează că regula ar putea fi modificată înainte de publicarea oficială.

Dacă va fi adoptată, măsura ar marca o schimbare importantă în filozofia Child Care and Development Fund – CCDF, principalul program federal american destinat sprijinirii familiilor cu venituri reduse în plata serviciilor de îngrijire a copiilor.

Un părinte ar putea fi plătit pentru a avea grijă de propriul copil

Documentul preliminar creează o nouă categorie, denumită „parent-based child care”.

Potrivit textului consultat de The New York Times, aceasta ar permite ca „un părinte căsătorit să primească asistență CCDF pentru a avea grijă de propriul copil, în timp ce soțul sau soția lucrează cel puțin 35 de ore pe săptămână”.

În esență, o parte dintre fondurile care sunt utilizate în prezent pentru plata creșelor, centrelor de îngrijire, serviciilor oferite la domiciliu sau altor furnizori eligibili ar putea ajunge direct la părintele care rămâne acasă.

Ajutorul ar avea rolul de a compensa parțial venitul la care familia renunță atunci când unul dintre soți nu mai lucrează pentru a îngriji copilul.

Propunerea ar fi disponibilă numai familiilor care respectă criteriile de venit ale programului și, în forma actuală a proiectului, numai cuplurilor căsătorite.

Cuplurile necăsătorite în care unul dintre părinți rămâne acasă nu ar beneficia de noua categorie. Părinții singuri care nu lucrează nu sunt, în general, eligibili nici în actualul sistem și nu ar deveni eligibili prin această modificare.

Cum funcționează sistemul în prezent

Child Care and Development Fund este administrat de Administration for Children and Families din cadrul Departamentului pentru Sănătate și Servicii Umane – HHS – și dispune de aproximativ 12 miliarde de dolari din fonduri federale.

Programul compensează în prezent costurile de îngrijire pentru aproximativ 1,3 milioane de copii și oferă, în medie, un sprijin anual de aproximativ 9.000 de dolari pentru fiecare copil, potrivit datelor citate de The New York Times. Aproximativ 870.000 de familii beneficiază de aceste subvenții.

Banii sunt distribuiți în principal statelor, care stabilesc apoi propriile mecanisme de acordare în limitele regulilor federale.

Legislația actuală prevede că un copil poate fi eligibil dacă familia sa nu depășește 85% din venitul median al statului pentru o gospodărie de aceeași dimensiune și dacă locuiește cu un părinte sau cu părinți care lucrează ori participă la programe de educație sau formare profesională. Statele pot stabili praguri de venit mai mici.

Scopul declarat al programului este, între altele, să le permită părinților care lucrează să aleagă serviciile de îngrijire potrivite familiei și să susțină stabilitatea economică a gospodăriilor.

Reglementările actuale permit deja mai multe forme de îngrijire: centre specializate, servicii oferite în locuința unui furnizor, îngrijire la domiciliul copilului și, în anumite condiții, servicii oferite de rude. Părintele copilului nu este însă inclus în actuala definiție a furnizorilor eligibili pe același model propus acum de administrație.

Aproximativ 80% dintre familiile beneficiare au un singur părinte care lucrează

Problema principală ridicată de modificare este finanțarea.

Administrația nu a anunțat, până în prezent, o suplimentare corespunzătoare a bugetului CCDF pentru introducerea noii categorii de beneficiari.

Potrivit datelor HHS citate de The New York Times, aproximativ 80% dintre cele 870.000 de familii care primesc în prezent subvențiile sunt gospodării cu un singur părinte care lucrează, majoritatea femei.

Dacă aceeași sumă de bani ar trebui împărțită între actualii beneficiari și noile familii eligibile, statele ar putea fi obligate să stabilească noi priorități, să extindă listele de așteptare sau să reducă accesul unor familii la subvenții.

Problema nu este una pur teoretică. Associated Press relata la începutul lunii septembrie că sute de mii de copii eligibili se află deja pe liste de așteptare pentru sprijinul destinat îngrijirii copiilor în 23 de state și Districtul Columbia.

Joshua McCabe, director pentru politici sociale în cadrul Niskanen Center și susținător al unor forme de sprijin financiar pentru părinții care aleg să rămână acasă, a avertizat că o asemenea politică trebuie însoțită de finanțare suplimentară pentru a nu transfera costul asupra beneficiarilor existenți.

Condiția căsătoriei ridică întrebări juridice

Unul dintre cele mai sensibile elemente ale proiectului este condiționarea noii subvenții de existența unei căsătorii.

Potrivit The New York Times, juriști din Departamentul pentru Sănătate și Servicii Umane implicați în analizarea proiectului au ridicat întrebări privind baza legală pentru acordarea unui tratament diferit cuplurilor căsătorite față de cele necăsătorite.

Există și preocupări privind controlul utilizării fondurilor.

Sistemul actual distribuie o mare parte din bani prin vouchere sau prin plăți către furnizori de servicii. Plata directă a unui părinte pentru îngrijirea propriului copil ar necesita un mecanism diferit de verificare, iar oficiali implicați în elaborarea regulii au semnalat posibilitatea unui risc suplimentar de fraudă.

Administrația Trump a pus în paralel un accent puternic pe combaterea fraudei în programele federale de asistență, ceea ce face ca această problemă să fie relevantă inclusiv din perspectiva propriilor priorități politice ale Casei Albe.

Schimbarea nu ar necesita, în principiu, un nou vot în Congres

Potrivit persoanelor familiarizate cu proiectul, administrația consideră că modificarea poate fi realizată prin schimbarea regulamentelor programului și nu necesită adoptarea unei noi legi de către Congres.

Această interpretare ar putea deveni însă una dintre problemele juridice centrale ale viitoarei reguli.

Legea federală definește copilul eligibil prin raportare la situația profesională sau educațională a părinților, iar actualele reglementări definesc separat furnizorii eligibili de servicii. Transformarea părintelui care rămâne acasă într-un furnizor remunerat pentru propriul copil reprezintă, astfel, o modificare substanțială a modului în care este utilizat programul.

În cazul în care Casa Albă aprobă proiectul, acesta ar urma să fie publicat pentru consultare, iar publicul, statele, organizațiile și companiile interesate ar putea formula observații înaintea adoptării unei reguli definitive.

Cea mai rapidă aplicare posibilă ar fi în 2027, însă nu există deocamdată un calendar definitiv.

O prioritate politică pentru JD Vance

Ideea nu apare izolat în politica administrației Trump.

Vicepreședintele JD Vance susține de mai mulți ani politici prin care părinții care aleg să își crească acasă copiii să beneficieze de sprijin public comparabil cu cel acordat familiilor care utilizează servicii externe de îngrijire.

În 2021, înainte de intrarea sa în Senat, Vance a publicat împreună cu Jenet Erickson un articol de opinie în The Wall Street Journal în care argumenta împotriva modelului federal de subvenționare extinsă a creșelor și susținea că „copiii mici sunt în mod clar mai fericiți și mai sănătoși atunci când își petrec ziua acasă cu un părinte”.

În aceeași perioadă, Vance critica pe rețelele sociale ideea unei politici universale pentru servicii de îngrijire a copiilor.

„Americanii normali (…) vor o politică familială care să nu le trimită copiii în creșe de proastă calitate pentru ca ei să se bucure de mai multă «libertate» pe piața muncii”, scria Vance în 2021.

Poziția sa pleacă de la argumentul că statul nu ar trebui să favorizeze financiar exclusiv modelul în care ambii părinți lucrează și familia cumpără servicii de îngrijire, ci să permită și familiilor care aleg ca unul dintre părinți să rămână acasă să beneficieze de sprijin.

Ideea apare și în Project 2025, documentul de politici publice elaborat de Heritage Foundation înaintea revenirii lui Trump la Casa Albă. Proiectul recomandă ca, în locul unui sistem universal de creșe, finanțarea publică să poată fi utilizată inclusiv pentru compensarea părinților care aleg să rămână acasă sau pentru îngrijirea oferită de membrii familiei.

Casa Albă a semnalat oficial în luna mai că dorește reforme ale sistemului de îngrijire a copiilor care să extindă opțiunile familiilor și să ofere mai mult sprijin părinților care rămân acasă.

Miza: cine trebuie sprijinit prin politica federală pentru îngrijirea copiilor

Propunerea deschide o dezbatere mai amplă decât simpla modificare a unui program federal.

Modelul actual al CCDF pornește de la ideea că subvenția pentru îngrijirea copilului elimină un obstacol financiar care împiedică un părinte să lucreze, să studieze sau să urmeze o formare profesională. Noua regulă ar introduce un principiu diferit: statul ar putea compensa și decizia unei familii de a renunța la venitul unuia dintre părinți pentru ca acesta să îngrijească direct copilul.

Pentru susținătorii proiectului, schimbarea ar elimina avantajul acordat în prezent familiilor care cumpără servicii de îngrijire și ar oferi părinților o libertate mai mare de alegere.

Criticii nu contestă neapărat ideea sprijinirii părinților care rămân acasă, ci avertizează că folosirea aceluiași buget pentru o categorie suplimentară poate reduce resursele disponibile familiilor care depind deja de subvenții pentru a putea munci. National Women’s Law Center a criticat proiectul tocmai din acest motiv, susținând că finanțarea destinată actualilor beneficiari nu ar trebui redirecționată fără resurse suplimentare.

Deocamdată, administrația Trump nu a publicat oficial proiectul și nu a stabilit valoarea pe care ar putea-o primi un părinte care rămâne acasă. Nu este clar nici câte familii ar deveni eligibile și ce impact financiar ar avea extinderea programului.

Dacă va ajunge însă în forma finală la aplicare, modificarea ar reprezenta o schimbare importantă a politicii federale americane pentru familie: pentru prima dată, unul dintre principalele programe naționale de subvenționare a îngrijirii copiilor ar putea finanța direct alegerea unui părinte de a rămâne acasă cu propriul copil.