Scenariul alegerilor parlamentare anticipate revine în discuție pe fondul blocajului prelungit privind formarea unui Guvern cu puteri depline. Liderul PSD, Sorin Grindeanu, a afirmat în repetate rânduri că social-democrații nu exclud această variantă, chiar dacă nu o consideră soluția preferabilă.

„E un scenariu pe care nu pot să-l exclud niciodată. E pe masă”, declara Grindeanu în luna iulie, avertizând însă că anticipatele ar prelungi instabilitatea politică și economică. PSD a stabilit ulterior, la 31 august, că nu va susține o formulă de guvernare din care partidul nu face parte.

Blocajul politic durează din 5 mai, când Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură. Documentul a fost inițiat de parlamentari PSD, AUR și PACE – Întâi România și a fost adoptat cu 281 de voturi „pentru”, patru împotrivă și trei voturi anulate.

Președintele Nicușor Dan l-a desemnat ulterior pe Eugen Tomac pentru funcția de prim-ministru, însă acesta și-a depus mandatul la 14 iunie, înainte de a solicita votul de încredere al Parlamentului. În aceeași zi, șeful statului l-a desemnat pe Adrian Veștea. Cabinetul propus de acesta a ajuns în Parlament și a fost respins la 22 iunie, după ce a obținut 189 de voturi favorabile, față de minimum 233 necesare pentru învestire.

Drumul constituțional către alegeri anticipate

Retragerea lui Eugen Tomac nu poate fi echivalată cu respingerea unei solicitări de învestitură, deoarece candidatul desemnat nu a ajuns cu programul de guvernare și lista miniștrilor la votul Parlamentului. Cabinetul Veștea reprezintă, prin urmare, prima solicitare de învestitură respinsă în actuala criză politică.

Articolul 89 din Constituție prevede că președintele poate dizolva Parlamentul dacă Legislativul nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. Dizolvarea nu este automată: chiar dacă sunt îndeplinite condițiile, decizia rămâne o prerogativă a președintelui, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare.

În actuala situație există însă o problemă juridică suplimentară. Prima solicitare efectivă a fost depusă de Adrian Veștea la 21 iunie, iar termenul de 60 de zile a expirat în august fără existența unei a doua solicitări respinse. Constituția nu precizează explicit dacă o eventuală nouă respingere, produsă după expirarea acestui termen, poate fi cumulată cu eșecul Cabinetului Veștea. CCR nu a soluționat până acum o speță identică, astfel încât o eventuală dizolvare a Parlamentului în aceste condiții ar putea genera o dispută constituțională.

Luca Niculescu, variantă vehiculată, dar fără susținere clară

În ultimele zile, numele diplomatului Luca Niculescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe și coordonator național pentru procesul de aderare a României la OCDE, a fost vehiculat ca posibilă variantă de premier. Până în prezent, președintele Nicușor Dan nu a făcut însă o desemnare oficială.

Configurația parlamentară rămâne dificilă. Potrivit unor surse liberale citate de Mediafax, PNL nu ar vota un Guvern condus de Luca Niculescu dacă Executivul ar include miniștri PSD. Ilie Bolojan a declarat, la rândul său, că PNL nu va mai face parte dintr-un guvern împreună cu PSD și că preferă o formulă bazată în principal pe tehnocrați.

De cealaltă parte, PSD și-a stabilit oficial poziția de a nu susține un Executiv din care nu face parte. UDMR nu a respins candidatura lui Luca Niculescu, Kelemen Hunor dezmințind explicit informațiile apărute în acest sens, dar formațiunea a anunțat că nu va participa la o formulă de învestire dependentă de voturile SOS România, ale unor parlamentari plecați din AUR sau ale altor grupări formate prin migrație politică.

În aceste condiții, nici varianta Luca Niculescu, nici celelalte formule aflate în negocieri nu dispun, în acest moment, de o majoritate parlamentară public confirmată de cel puțin 233 de voturi. România rămâne astfel cu un Guvern interimar, la mai bine de patru luni de la demiterea Cabinetului Bolojan.