Reconstrucția chipurilor și contextul științific
Mai multe chipuri reconstruite pe baza craniilor vechi de aproape 2.000 de ani arată cum arătau locuitorii orașului roman Aquincum, situat pe teritoriul actualei Budapeste, potrivit agenției Associated Press.
Arheologii și specialiștii au combinat analize ADN, antropologie și tehnici de reconstrucție facială pentru a recrea fețele foștilor locuitori ai orașului.
Printre personajele prezentate în expoziția „Once we were like you” („Cândva am fost ca voi”), deschisă la Muzeul Aquincum din Budapesta, se numără un soldat, un sclav, un fierar și un băiat care lucra la grajduri.
Expoziția prezintă chipuri reconstruite pe baza a peste 12 cranii descoperite în vechiul oraș roman Aquincum, amplasat la frontiera dunăreană a Imperiului Roman.
Specialiștii au utilizat date din arheologie, antropologie și arheogenetică. Analizele ADN au oferit indicii despre culoarea pielii, a părului și a ochilor, precum și despre posibila prezență a pistruilor.
Forma și densitatea oaselor craniului au permis estimarea structurii feței și a vârstei indivizilor. Urmele de pe oase au relevat, în unele cazuri, boli sau răni suferite în timpul vieții.
„Scopul nostru principal a fost să aducem câțiva dintre acești oameni mai aproape de oamenii de astăzi”, a explicat arheologul Lóránt Vass, unul dintre curatorii expoziției.
Modelele cele mai realiste au fost realizate de artista Emese Gábor, care a lucrat cu replici 3D ale craniilor originale. Aceasta a reconstruit fețele strat cu strat, pornind de la structura osoasă și modelând mușchii și trăsăturile.
Dintre cele 16 reconstrucții prezentate, șase sunt modele din silicon, pictate și completate cu păr, haine și bijuterii, pentru a reda cât mai realist aspectul oamenilor din epoca romană.
Artista a afirmat că inteligența artificială poate fi folosită pentru recrearea chipurilor antice, însă rezultatele sunt, de regulă, vizibile doar pe ecran. Modelele fizice pot fi privite din orice unghi și sunt realizate la dimensiune naturală.
Deși aspectul fizic al personajelor se bazează pe date științifice, numele, meseriile și poveștile lor de viață sunt imaginare.
Curatorii au folosit inscripții romane, obiceiurile legate de nume și informațiile istorice despre viața în Aquincum pentru a crea biografii plauzibile.
„Totul este ficțiune. Din păcate, nici măcar nu cunoaștem numele reale ale acestor oameni”, a explicat arheologul Péter Vámos.
Potrivit acestuia, poveștile au fost construite astfel încât să includă informațiile oferite de studiile antropologice și genetice. Cercetătorii nu susțin că viețile oamenilor s-au desfășurat exact așa, ci doar că scenariile prezentate ar fi fost posibile.
Unul dintre personaje, numit Respectus, este prezentat ca muncitor în construcții. Conform povestirii imaginată de curatori, acesta ar fi tencuit ziduri și spart blocuri de piatră. Oasele sale indică urmele unei vieți cu muncă fizică intensă, iar bărbatul suferise inclusiv o fractură a nasului și pierduse un dinte.
Diversitatea populației și condițiile de viață
Analizele genetice au relevat că populația din Aquincum era extrem de diversă. În rândul locuitorilor se aflau persoane cu origini în actuala Italie, dar și indivizi provenind din zone aflate astăzi în Scoția și Siria.
Orașul găzduia, de asemenea, membri ai triburilor sarmatice din stepele eurasiatice și celți care trăiseră în regiune înainte de instalarea romanilor.
Studierea oaselor a indicat că mulți dintre indivizii analizați desfășurau activități fizice grele. Aproape toate scheletele prezentau semne importante de inflamație, iar unele indicau perioade de foamete.
Cercetătorii consideră că majoritatea acestor oameni făceau parte din păturile sociale inferioare sau din clasa de mijloc modestă, categorii despre care izvoarele istorice romane oferă puține informații.
În mod obișnuit, scheletele descoperite în timpul săpăturilor sunt analizate, documentate și apoi depozitate.
„Trupurile nu au greutate, nu au viață, nu au suflet”, a spus Lóránt Vass, explicând astfel decizia echipei de a transforma rămășițele arheologice în personaje recognoscibile pentru public.
Titlul expoziției sugerează că oamenii care au trăit acum aproape două milenii nu erau atât de diferiți de cei de astăzi.
„Aveau aceleași ocupații, aceleași probleme. Poate aveau alte condiții de viață și un alt statut social, dar oamenii sunt oameni”, a spus arheologul.
Expoziția „Once we were like you” este deschisă la Muzeul Aquincum din Budapesta până la 31 octombrie 2026 și urmează să fie redeschisă în primăvara anului 2027.
