Obligațiile constituționale privind desemnarea premierului
La 29 de zile de la consultările formale de la Palatul Cotroceni din 23 iunie 2026, președintele României, Nicușor Dan, nu a desemnat niciun candidat pentru funcția de prim-ministru. Aceasta survine după ce, în urmă cu 47 de zile, Eugen Tomac fusese desemnat candidat, dar candidatura sa a fost retrasă pe 14 iunie, iar la scurt timp, acum 37 de zile, Adrian Veștea a fost desemnat premier.
Potrivit articolului 103 din Constituția României, președintele trebuie să desemneze un candidat pentru funcția de prim-ministru după consultarea partidelor politice reprezentate în Parlament. Textul prevede că „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”. Candidatul desemnat trebuie să ceară votul de încredere al Parlamentului în termen de 10 zile, iar programul și lista Guvernului să fie dezbătute în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului.
Curtea Constituțională a decis în 24 septembrie 2025, prin membrii Cristian Deliorga, Simina Elena Tanasescu și Gheorghe Stan, că „lipsa unui termen imperativ (…) nu poate fi interpretată în sensul tergiversării sine die a îndeplinirii acestei obligații constituționale”.
Opinia juriștilor privind întârzierea desemnării
Faptul că președintele a amânat desemnarea unui candidat pentru funcția de premier timp de 29 de zile de la ultimele consultări a atras critici din partea unor juriști, în special în lumina deciziilor Curții Constituționale. Adrian Toni Neacșu, fost judecător CSM, afirmă că această întârziere reprezintă „o gravă neîndeplinire a unei obligații constituționale de către Președintele României”. El susține că singura autoritate care poate obliga președintele să facă această desemnare este Curtea Constituțională, care a procedat astfel și în trecut.
Neacșu explică: „Art. 103 alin. (1) din Constituție stabilește că, în urma consultărilor, «Președintele României DESEMNEAZĂ un candidat pentru funcția de prim-ministru»”. El subliniază că textul constituțional nu folosește formula „POATE DESEMNA”, ci instituie o obligație clară de a acționa. Consultările cu partidele trebuie să se finalizeze cu desemnarea unui candidat, întrucât acestea nu sunt un simplu schimb de opinii.
De asemenea, el citează Decizia 504/2019 a CCR: „lipsa unui text în Legea fundamentală care să instituie un termen imperativ (…) nu poate fi interpretată în sensul tergiversării sine die a îndeplinirii acestei obligații constituționale”.
Neacșu mai precizează că președintele „NU POATE PUNE CONDIȚII pentru a face o desemnare (faceți majorități, împăcați-vă, fără AUR sau oricare altele)”, invocând o opinie separată a actualului președinte al CCR: „Faptul că în cadrul consultărilor unele formațiuni politice s-ar fi prezentat cu liste de potențiali susținători, în vreme ce alte formațiuni politice nu ar fi prezentat astfel de liste de susținători este lipsit de relevanță juridică, pe de o parte pentru că procedura prevăzută de art. 103 din Constituție NU PREVEDE o astfel de exigență, iar de pe altă parte pentru că susținerea acordată unui candidat sau altuia SE PROBEAZĂ PRIN VOT ÎN PLENUL PARLAMENTULUI și nu prin declarații politice de intenții viitoare.” (Decizia 85/2020).
Potrivit juristului, după 29 de zile de la consultările din 23 iunie, neefectuarea desemnării unui candidat încalcă grav Constituția și indică faptul că președintele României folosește procedura de la articolul 103 într-un scop contrar obiectivului său, acela de formare a unui Guvern și soluționare a crizei guvernamentale.
Neacșu arată că, dacă Curtea Constituțională ar fi sesizată cu un conflict juridic de natură constituțională, aceasta ar stabili probabil obligația președintelui de a desemna candidatul conform articolului 103 alin. (1). El precizează că obligația sesizării Curții aparține președintelui Camerei Deputaților, președintelui Senatului și președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, conform articolului 146 din Constituție.
Argumentele președintelui Nicușor Dan
Președintele Nicușor Dan a explicat că nu desemnează un nou prim-ministru deoarece nu există un nume care să poată obține o majoritate parlamentară stabilă, capabilă să susțină un guvern cu puteri depline. El a declarat că dorește să evite un nou eșec în Parlament și a subliniat că responsabilitatea identificării unei soluții revine liderilor politici.
„Există dialog informal pe care eu îl am cu partidele, există dialog pe care partidele, liderii de partide, îl au între ei. Sunt pași foarte timizi de conciliere. În momentul de față, nu există un prim-ministru care să strângă majoritatea, și, atunci, nu vreau să facem un exercițiu gratuit”, a afirmat Nicușor Dan la Paris.
Ulterior, șeful statului a spus că, din punctul său de vedere, nu este necesar acum niciun set de consultări formale, deoarece „Ele există. Adică fiecare dintre noi, și eu cu partidele, și partidele între ele, discutăm. Nu cred că e nevoie de consultări formale. E nevoie de discuții care există. Numai că, din păcate, retorica în care, de luni de zile, s-au așezat partidele le îngustează foarte mult spațiul de negociere. Și aici, din nou, ne întoarcem la rolul social al politicianului, care este să aibă o disponibilitate la compromis astfel încât să găsească – fiecare pentru categoria de oameni care le-a dat mandatul – să găsească acea cale care să fie optimă”.
România traversează o criză politică majoră, având un Guvern cu puteri limitate și cu mandatele a șapte miniștri interimari expirate din 10 iunie 2026, adică de 41 de zile, după ce Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură pe 5 mai 2026, acum 77 de zile.
În ziua demiterii, președintele Nicușor Dan a declarat că România va avea un nou guvern „într-un termen rezonabil”.
