Deputata UPR de Timiș, Codruța-Maria Corcheș, acuză existența unui „blat politic” între parlamentari și reprezentanți ai sectorului de vânătoare în dezbaterile privind gestionarea populației de urs brun din România și susține că accentul ar trebui mutat de la recoltarea prin vânătoare către prevenție și intervenția punctuală asupra exemplarelor care reprezintă un pericol pentru populație.

Reacția vine după dezbaterile din 9 septembrie din Parlament asupra legii referitoare la intervențiile privind ursul brun, retrimisă Legislativului de președintele Nicușor Dan pentru reexaminare. Actul normativ prevede, între altele, cote de 859 de exemplare pentru 2026 și 2027. Șeful statului a criticat anterior faptul că mecanismul cotelor nu este legat suficient de clar de exemplarele care generează efectiv conflicte cu oamenii.

„Reprezentanți ai vânătorilor care au pus ochii pe trofee, nu pe prevenție. Ursul din intravilan nu ajunge la 400 CIC, ci ursul din vârful muntelui, care nu este o problemă, ajunge să fie transformat în trofeu. Marile asociații din România care se bat cu pumnii în piept pe toate rețelele de socializare au lipsit cu desăvârșire de la dezbateri, pentru că la urși nu au profit și, prin urmare, nici interes să îi susțină. A fi asociație de protecție a animalelor înseamnă să aperi orice formă de viață, nu aleatoriu și preferențial. Vânătorii și trădătorii de țară au făcut blat pe argumente lipsite de substanță”, a transmis deputata.

Corcheș susține că amendamentele depuse în cadrul dezbaterilor au fost respinse din cauza intereselor asociate vânătorii de trofee.

„Amendamentele depuse au fost respinse pentru că parlamentarii, care în majoritate sunt vânători sau, după caz, au rude ori prieteni implicați în astfel de activități, sunt interesați de trofeu.”

Corcheș cere explicații Ministerului Mediului privind fondurile pentru prevenție

Unul dintre punctele centrale ale criticilor formulate de deputată privește utilizarea fondurilor europene alocate pentru gestionarea populației de urs brun și reducerea conflictelor dintre oameni și animale.

„Când reprezentanții ministerului au fost întrebați despre cele 11 milioane de euro alocate României pentru măsuri de prevenție non-letale din fonduri europene, nu am primit un răspuns clar.”

Proiectul la care face referire Codruța Corcheș este „Implementarea Planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România”, cu o valoare totală de aproximativ 57,3 milioane de lei. Programul nu a fost destinat exclusiv măsurilor non-letale, ci a inclus monitorizarea genetică a populației de urs, instalarea sistemelor de protecție, inclusiv garduri electrice, realizarea unui complex pentru îngrijirea și reabilitarea urșilor, măsuri de management și activități de informare și educare.

În cadrul aceluiași proiect a fost prevăzută și construirea, în Masivul Postăvarul, a unui centru destinat gestionării urșilor care nu pot fi relocați în natură. Investiția a fost prezentată public ca având o valoare de aproximativ 10 milioane de euro. În septembrie 2024, proiectul era prezentat public ca urmând să fie finalizat până la sfârșitul acelui an, cu o capacitate de aproximativ 60 de urși-problemă și de peste 100 de exemplare în cazul ursoaicelor cu pui. Centrul era gândit tocmai ca soluție pentru animalele care pătrund în localități și pun în pericol populația.

La aproape doi ani de zile de la acel termen, însă, infrastructura promisă nu este funcțională. În aprilie 2026, presa relata că investiția, care trebuia finalizată încă de la sfârșitul anului 2024, era în continuare blocată, iar în teren existau doar lucrări parțiale. Ulterior, stadiul fizic al proiectului a fost estimat la aproximativ doar 30%. În aceste condiții, discuția despre noi cote de recoltare se suprapune peste o realitate dificil de ignorat: una dintre principalele soluții non-letale anunțate public de autorități pentru gestionarea urșilor-problemă nu a fost livrată la termen.

Deputata afirmă, de asemenea, că reprezentanții Ministerului Mediului nu au oferit în cadrul dezbaterii un răspuns privind dimensiunea actuală a populației de urs brun.

„Au fost întrebați și câte exemplare de urs brun avem astăzi în România. Au refuzat să răspundă, deși vânători și parlamentari afirmă existența unor cifre nedovedite.

În acest caz, cum poate Ministerul Mediului să susțină un proiect de lege bazat pe cote de vânătoare, fără o analiză clară și fără cifre reale, actualizate?”

Separat de ceea ce s-a întâmplat în ședința parlamentară, potrivit estimării prezentate oficial, populația de urs brun din România se situează, într-un scenariu conservator, între 10.657 și 12.787 de exemplare.

„Trofeele din pădure nu au coborât niciodată în intravilan”

Întârzierea centrului din Postăvarul ridică inevitabil întrebări asupra priorităților autorităților. România dispune de un proiect finanțat din bani europeni conceput explicit pentru preluarea urșilor care ajung în zonele locuite, însă această infrastructură nu este încă disponibilă la aproape doi ani de la termenul inițial de finalizare. În paralel, soluția legislativă avansată pune din nou accentul pe cote de recoltare. Diferența dintre ritmul în care sunt adoptate măsurile letale și cel în care sunt implementate soluțiile preventive devine astfel una dintre vulnerabilitățile majore ale politicii publice privind urșii.

Parlamentarul UPR contestă ideea că majorarea cotelor generale ar reprezenta, în sine, un răspuns suficient la atacurile și incidentele produse în localități. Deputata susține un sistem în care măsurile preventive să fie prioritare, iar intervențiile letale să urmărească în primul rând exemplarele identificate ca fiind periculoase.

„Trofeele din pădure nu au coborât niciodată în intravilan, iar această măsură nu reduce riscul față de cetățeni și gospodăriile lor.

Soluții există, însă nu se dorește aplicarea lor, pentru că un trofeu de urs este extrem de profitabil.”

Argumentul privind diferențierea între exemplarele-problemă și populația generală de urs s-a aflat și în centrul cererii de reexaminare formulate de președintele Nicușor Dan. Administrația Prezidențială a cerut Parlamentului o abordare care să coreleze mai precis intervențiile cu riscurile concrete și cu protejarea populației.

„Ministra Mediului nu a prezentat nici până azi un plan național de aplicare prin care conflictele dintre om și urs să fie reduse”, afirmă Codruța Corcheș.

Patru solicitări adresate public autorităților

Deputata de Timiș cere Ministerului Mediului explicații privind fondurile europene, o strategie națională de prevenție și publicarea informațiilor referitoare la conflictele om-urs și la populația speciei.

„În calitate de deputat în Parlamentul României, solicit public:

Explicarea imediată a modului în care au fost gestionate cele 11 milioane de euro din fondurile europene și care sunt măsurile non-letale aplicate prin aceste fonduri;

Prezentarea imediată a unui plan național de prevenție;

Publicarea unei hărți naționale cu conflictele dintre om și urs;

Publicarea numărului real de exemplare de urs pe care le avem în România, actualizat la zi.”

Codruța Corcheș anunță totodată că lucrează împreună cu reprezentanți ai societății civile și specialiști la proiecte care ar urma să pună accentul pe prevenirea conflictelor și pe identificarea și gestionarea ursului-problemă.

„În prezent lucrez împreună cu societatea civilă și specialiști la elaborarea proiectelor la nivel național pentru protejarea cetățenilor și a animalelor, prin care se va merge pe prevenție și se va acționa fix pe ursul-problemă, nu pe trofeele României. Pentru că siguranța se face prin prevenție, protecție și intervenție punctuală asupra exemplarului-problemă, nu prin vânătoarea de trofee. Nu avem voie să distrugem biodiversitatea României pentru a deservi interesele vânătorilor, atât interni, cât și externi.”

Deputata își încheie poziția cerând o politică în care protecția populației și conservarea faunei să nu fie tratate ca obiective incompatibile.

„Avem nevoie de prevenție, de protecția cetățenilor, de protejarea animalelor și de soluții reale pentru diminuarea și eliminarea conflictelor dintre om și urs.”

Dezbaterea privind gestionarea populației de urs brun rămâne una dintre cele mai sensibile teme aflate pe agenda de mediu, într-un context în care autoritățile trebuie să găsească un echilibru între siguranța comunităților expuse incidentelor, conservarea speciei și utilizarea unor mecanisme de intervenție fundamentate pe date și pe evaluarea riscurilor din teren.