O săptămână de decizii americane a schimbat tonul față de Kiev.
Pe 9 octombrie, Donald Trump a vorbit la telefon cu Vladimir Putin și a anunțat apoi că Rusia va furniza motorină pieței americane și piețelor globale. Au urmat șase zile în care relația Washingtonului cu Kievul a primit mai multe lovituri. Anumite sancțiuni asupra motorinei rusești au fost suspendate prin licența generală 135, președintele american a sugerat că Ucraina ar face bine să-și schimbe liderul, iar un armistițiu energetic a fost proclamat fără ca vreuna dintre părți să-l fi confirmat. Potrivit oficialilor ucraineni, armata a pierdut totodată o parte din capacitatea de comunicare prin satelit. Joi, Volodimir Zelenski a anunțat că ridică pauza loviturilor asupra rafinăriilor rusești. „The block (on attacking refineries) is out”, a spus el pentru Financial Times, conform Reuters. Atacurile au fost deja reluate: o rafinărie Rosneft din regiunea Riazan, care asigură circa 5% din capacitatea de rafinare a Rusiei, a fost lovită peste noapte, au declarat oficiali ruși.
Nimic din toate acestea nu dovedește că Washingtonul a abandonat Ucraina. Împreună, mutările conturează însă un calcul în care prețul combustibilului dinaintea alegerilor intermediare din 3 noiembrie cântărește vizibil mai mult decât coeziunea cu Kievul. Este o interpretare, nu un fapt, și poate fi verificată.
O săptămână, cinci șocuri
Totul a început cu anunțul din 9 octombrie. Trump a spus că Rusia va livra 300.000 de tone de motorină imediat, apoi 500.000 în noiembrie, un milion „imediat după” și încă trei milioane, în funcție de starea rafinăriilor. În aceeași zi, Trezoreria americană a emis licența generală 135, valabilă până la 7 aprilie 2027, care autorizează tranzacțiile cu motorină de origine rusă, inclusiv importul în Statele Unite. Nu a fost o suspendare generală a regimului de sancțiuni: textul licenței exclude, de pildă, debitarea conturilor băncii centrale, ale Fondului Național de Avuție și ale Ministerului de Finanțe ale Rusiei din băncile americane.
Sâmbătă, 10 octombrie, Trump a spus despre Ucraina că ar trebui să-și găsească „a new leader who can make a deal”, după cum a consemnat NBC News, iar Kremlinul a anunțat că ridică parțial interdicția de export pentru a onora înțelegerea. Pe 11 octombrie, președintele a proclamat pe rețeaua sa de socializare un „ENERGY CEASEFIRE” între Rusia și Ucraina. Seara, centrala termică CHP-5 din Harkov a fost lovită de un atac rusesc. Pe 14 octombrie, Kievul a raportat restricții neanunțate asupra terminalelor Starshield. A doua zi, Zelenski a dat publicității interviul în care anunță că Ucraina ridică pauza loviturilor asupra rafinăriilor, după ce o respectase trei zile la cererea Washingtonului.
Ordinea evenimentelor spune mai mult decât fiecare episod luat separat. Sancțiunile au fost relaxate înainte ca Rusia să fi demonstrat public livrări reale sau capacități de export restabilite. Rusia oferise un angajament, nu o livrare confirmată. Armistițiul a fost anunțat înaintea oricărei confirmări de la Moscova, iar presiunea a continuat asupra Kievului chiar după ce acesta se conformase.
Motorina: promisiune mare, volume mici
Pe hârtie, înțelegerea sună impunător. În practică, descrierile ei publice nu coincid, iar diferențele contează. Potrivit textului postării lui Trump, reprodus de Newsweek și de Forbes, partea fermă însumează circa 1,8 milioane de tone, iar cele trei milioane rămase sunt condiționate. Totalul de 4,8 milioane de tone, cifră folosită și de Casa Albă, cuprinde atât partea fermă, cât și pe cea condiționată. Descrierile publice ale pachetului diferă totuși: Fortune, de pildă, contopește ultimele două tranșe într-una singură, de patru milioane de tone, care ar urma „la un moment dat” după noiembrie. Fără calendar clar, partea condiționată rămâne o promisiune deschisă.
Cifrele se traduc în barili cu o marjă de aproximație. CNBC folosește factorul de circa 7,45 barili pe tonă și obține aproximativ 2,24 milioane de barili pentru octombrie și 35,76 milioane pentru întregul pachet. Forbes ajunge la 35,5 milioane. La un consum american de circa 4,1 milioane de barili pe zi, potrivit S&P Global, citat de CBS News, tranșa fermă ar acoperi puțin peste trei zile de consum, calcul propriu, iar pachetul integral nouă–zece zile. Volumul din octombrie echivalează cu aproximativ o jumătate de zi.
Aceste comparații indică scara, nu efectul asupra prețurilor. Efectul asupra prețului depinde însă de mai mulți factori: calitatea produsului, distanța de transport, disponibilitatea tancurilor, contractele în vigoare și calendarul livrărilor. În plus, o parte din volume ar putea ajunge pe alte piețe decât cea americană. Mai grav, capacitatea Rusiei de a livra este incertă. Rapidan Energy, citată de TT News, estimează că Moscova poate garanta doar primele circa șase milioane de barili. Analistul S&P Global Debnil Chowdhury observă, pentru CBS News, că volumele din octombrie și noiembrie se încadrează în nivelul actual al exporturilor rusești. Cu alte cuvinte, Rusia și-ar putea respecta partea fără să adauge nimic la oferta globală.
Piața a reacționat în consecință. Contractele ULSD au scăzut cu 4,6%, la 4,73 dolari galonul, în ziua anunțului (DTN), dar au revenit cu aproximativ 5% pe 13 octombrie, potrivit Yahoo Finance, pe fondul îndoielii că motorina rusească chiar va ajunge. Efectul de anunț a durat cel mult două ședințe de tranzacționare.
Licența și Congresul
Din perspectiva Congresului, miza juridică este simplă. Trezoreria a emis o licență temporară, iar parlamentarii contestă că o derogare administrativă poate înlocui procedura prevăzută de legea din 2022 privind încetarea importului de petrol rusesc, adoptată în Senat cu 100 de voturi la 0. Legea Graham, semnată pe 18 septembrie, îi dă totodată președintelui o derogare de interes național foarte largă. Disputa privește deci mai ales intenția legiuitorului, nu litera legii. Licența nu schimbă nimic la nivel european: sancțiunile UE și ale Regatului Unit asupra motorinei rusești rămân în vigoare.
Reacția politică nu a ținut cont de afilierea de partid. Un grup bipartit de senatori, între care Richard Blumenthal și Lisa Murkowski, i-a cerut lui Trump, într-o scrisoare din 13 octombrie, să renunțe la înțelegere și să retragă licența.
Lanțul lung al scumpirii
Trump a pus scumpirea combustibilului pe seama Ucrainei, nu a războiului cu Iranul, relatează Associated Press. Reproșul nu este lipsit de temei, dar este incomplet.
Rusia furniza, înainte ca loviturile ucrainene să se intensifice, aproximativ 10% din oferta globală de motorină, potrivit estimărilor citate de presa ucraineană. Interdicția de export, introdusă pe 8 iulie, a lovit direct piața. Datele Agenției Internaționale a Energiei, citate de energynews.pro, arată că în septembrie exporturile nete combinate ale Orientului Mijlociu și ale Rusiei au scăzut cu peste 60% față de anul anterior, la 820.000 de barili pe zi. La 8 iulie, prețul angro era însă deja cu aproximativ 20% peste nivelul dinaintea războiului din Iran, arată CNBC, iar scumpirea de la pompă ajunsese până la 8 octombrie la aproape 70% față de februarie (NBC News). Motorina costa atunci 6,28 dolari galonul, față de 3,68 dolari cu un an înainte.
O parte din creștere vine, așadar, din Golf și din strâmtoarea Ormuz, o alta din interdicția rusă, iar restul din stocurile americane, care au scăzut mult sub nivelul obișnuit. În august, stocurile de distilate, categorie din care face parte motorina, au coborât la 103,4 milioane de barili, cel mai scăzut nivel sezonier din seria istorică a EIA. În septembrie, stocurile de pe Coasta de Est se aflau cu 32% sub media pe cinci ani, potrivit aceleiași agenții.
Dacă scumpirea e pusă exclusiv pe seama loviturilor ucrainene, tabloul iese deformat. La fel de deformat iese însă și dacă rolul acestor lovituri este trecut cu vederea.
De ce acum? Explicații în competiție
Explicația cea mai la îndemână este calendarul. Motorina a ajuns la niveluri record cu trei săptămâni înainte de alegeri, iar Newsweek arată că scumpirea lovește cel mai tare în statele câștigate de Trump în 2024. Președintele a promis că nu va relua loviturile asupra Iranului înainte de scrutin, deci mai are puține pârghii externe prin care să influențeze prețul. Ucraina a rămas, în această logică, singurul front pe care Washingtonul poate încerca să schimbe ceva rapid.
Există însă cel puțin trei explicații concurente. Prima este o preferință mai veche pentru încheierea rapidă a războiului. În martie 2025, după întâlnirea tensionată din Biroul Oval, administrația a suspendat pentru scurt timp transmiterea de informații către Kiev, iar trimisul Keith Kellogg a descris măsura drept o metodă de a atrage atenția Ucrainei. Presiunea asupra Kievului nu a început în octombrie 2026.
A doua explicație este de negociere. Reuters a relatat că trimișii lui Trump le-au spus oficialilor ucraineni, pe 9 octombrie, că înțelegerea face parte dintr-un efort de a readuce Rusia în discuții, după tentativele anterioare nereușite. Politica față de Moscova a oscilat oricum în ultimul an: administrația a sancționat marile companii petroliere rusești cu mai puțin de un an în urmă, potrivit CNBC, iar luna trecută a semnat cea mai amplă lege de sancțiuni a mandatului.
A treia ține de relația personală a lui Trump cu cei doi lideri, un factor care probabil se adaugă celorlalte, dar a cărui pondere nu o putem stabili din sursele publice.
Armistițiul care a existat doar în postare
Armistițiul din 11 octombrie este al treilea de acest fel în optsprezece luni, după cel din martie 2025 și după anunțul din septembrie, rămas fără confirmare publică din partea Moscovei. Zelenski a spus că a aflat din presă despre cel de acum, iar CNN relatează că însuși Trump a sugerat că părțile nu agreaseră înțelegerea înainte de anunț. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus doar că discuțiile pe această temă sunt în desfășurare, fără să precizeze dacă pauza ar viza numai rafinăriile. Ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat luni că Zelenski nu merită o pauză pe câmpul de luptă, iar Rusia a precizat, potrivit Yahoo News, că nu a acceptat niciodată un asemenea armistițiu.
Ambiguitatea are consecințe. Zelenski a explicat că un armistițiu limitat la rafinării nu ar proteja rețeaua electrică, adică exact punctul cel mai vulnerabil al Ucrainei înaintea iernii. Moscova ar fi astfel protejată acolo unde interesul pieței americane este maxim, iar Kievul ar rămâne expus. Conform raportărilor disponibile, atacurile rusești asupra infrastructurii energetice au continuat, în timp ce Ucraina a suspendat loviturile asupra rafinăriilor. Kyiv Independent relatează că Ucraina nu a lovit nicio rafinărie sau alt obiectiv energetic în primele două zile. AP notează că afirmația nu a putut fi verificată independent, dar că nici sursele ruse nu au semnalat atacuri ucrainene în acea perioadă.
Starshield: o restricție, mai multe întrebări
Starlink este rețeaua comercială a companiei SpaceX. Starshield este versiunea ei guvernamentală și militară, iar restricțiile raportate de Kiev vizează terminalele Starshield. Consilierul prezidențial Serhii „Flash” Beskrestnov a relatat că a fost introdusă fără avertizare o limită de viteză, care a afectat misiuni cu drone, printre care loviturile cu rază medie și dronele-interceptor. Conexiunea se pierde la viteze de peste 100 de mile pe oră, potrivit CNN. Reuters, citat de Forbes, raportează misiuni anulate și pierderi de conexiune de până la 20 de secunde chiar la viteze mai mici. Zelenski vorbește despre o încetinire a „Starlink” în toată țara, iar sursele nu lămuresc dacă formularea acoperă același fenomen. Efectul pare real, dar sursa principală a relatărilor rămâne ucraineană.
Cine decide asupra limitelor rămâne disputat. Elon Musk a indicat guvernul american, relatează Newsweek. CNN citează însă doi oficiali americani potrivit cărora nu a fost o decizie de politică la nivel înalt. Trump a afirmat că schimbul de informații continuă, iar EU Perspectives subliniază că restricțiile nu dovedesc oprirea informațiilor, fiindcă internetul prin satelit și avertizarea timpurie asupra rachetelor balistice sunt sisteme diferite. Zelenski susține însă că ofițeri ucraineni au fost avertizați că informațiile vor fi blocate dacă loviturile energetice continuă, iar episodul a fost apoi prezentat drept o defecțiune tehnică. El adaugă că Kievul nu a primit avertizări în două nopți consecutive.
Nici explicația tehnică nu poate fi exclusă. Euronews amintește că în februarie Ucraina și SpaceX au introdus o listă albă pentru a bloca folosirea Starlink de către forțele ruse. Ministrul apărării, Mihailo Fedorov, i-a cerut lui Musk eliminarea limitei de viteză, ceea ce sugerează că măsura poate fi reversibilă. Precedente există: în septembrie 2022, Musk ar fi ordonat limitarea serviciului în anumite zone, iar SpaceX a contestat relatarea.
Rămâne un fapt incontestabil: o parte din comunicațiile militare ucrainene depind de o infrastructură pe care Kievul nu o controlează. Polonia plătește în jur de 50 de milioane de dolari pe an pentru Starlink în Ucraina, adică Europa finanțează un canal pe care o decizie americană sau privată îl poate restrânge.
Kievul și Europa: puțină marjă de manevră
Pentru Kiev, sugestia privind schimbarea liderului a sunat ca o încercare de a-l transforma pe Zelenski în țap ispășitor pentru costurile americane, potrivit Associated Press. Zelenski spune că ar avea nevoie de cel puțin 60 de zile pentru a organiza alegeri, iar Peskov a replicat că Putin ar putea ordona încetarea focului doar în ziua votului (U.S. News). Liderul ucrainean nu intenționează să renunțe la funcție, notează PBS.
Campania de lovituri asupra rafinăriilor pare mai puțin vulnerabilă decât comunicațiile și avertizarea. Agenția Internațională a Energiei arată că în primele opt luni ale anului o rafinărie rusă a fost lovită, în medie, o dată la trei zile. Efectele descrise de Zelenski privesc loviturile cu rază medie asupra țintelor militare și apărarea antiaeriană, iar sursele consultate nu stabilesc o dependență a campaniei împotriva rafinăriilor de Starshield. Estimările privind capacitatea rusă afectată diferă mult: peste 20% după AIE la un moment dat, aproximativ jumătate până la sfârșitul lui august după S&P Global (Washington Post) și 51% după Kiev (AP, neverificat independent). Diferențele țin de măsurători distincte, capacitate lovită versus capacitate scoasă efectiv din funcțiune.
Europa nu poate înlocui rapid ce oferă Statele Unite. Reuters arată că nu există un substitut gata de montat pe drone și că rețeaua OneWeb a Eutelsat nu este potrivită pentru câmpul de luptă. O estimare din 2025, citată de The Register, vorbea despre circa 40.000 de terminale Starlink în Ucraina, față de aproximativ 2.000 ale Eutelsat. Sistemul european Govsatcom, operațional din 2026, ar putea oferi o plasă de siguranță temporară, iar IRIS² nu este așteptat înainte de 2029–2030. La avertizarea timpurie, situația este mai dificilă: constelația americană SBIRS nu are echivalent european, spune Marc DeVore, de la Chatham House, iar Fabian Hoffmann, de la Institutul Norvegian pentru Studii de Apărare, descrie capacitatea europeană de substituire drept „foarte limitată”.
Capitalele europene nu citesc episodul la fel. Ursula von der Leyen a anunțat că finanțarea războiului va fi în prim-plan la Consiliul European din această săptămână, iar comandantul suprem aliat al NATO în Europa, generalul Alexus Grynkewich, a spus că războiul nu va desface alianța transatlantică. Sursele nu arată dacă oficialii europeni văd aici un semnal de retragere americană sau doar o fluctuație electorală.
Ce ar putea infirma explicația
Explicația prin prețul la pompă face predicții verificabile. Dacă este corectă, presiunea asupra Kievului ar trebui să scadă odată cu stabilizarea prețului motorinei sau după 3 noiembrie. Reluarea loviturilor asupra rafinăriilor oferă primul test: dacă Washingtonul răspunde cu noi restricții de informații, cu retorică despre schimbarea liderului sau cu blocarea armamentului, chiar și după ce prețul scade, explicațiile structurale, adică dezangajarea de lungă durată și preferința pentru o încheiere rapidă a războiului, câștigă teren. Dacă înțelegerea este, în primul rând, o încercare de a aduce Moscova înapoi la negocieri, așa cum au spus trimișii americani, ar trebui să apară curând semnale diplomatice concrete, nu doar volume de motorină.
Câteva date servesc drept repere. Pe 19 octombrie, termen analizat de Modern Diplomacy, se va vedea cum folosește Casa Albă derogarea prevăzută de Legea Graham. Pe 31 octombrie expiră interdicția rusă de export pentru producători, iar livrările vor arăta dacă înțelegerea produce volume reale. Dacă Trezoreria restrânge licența sub presiunea Senatului, ideea că prețul combustibilului primează asupra oricărui alt calcul slăbește. Iar dacă, după alegeri, nu se ajunge la un acord cu Iranul, Axios relatează că oficiali americani nu exclud o revenire la operațiuni militare majore, ceea ce ar menține prețul combustibilului în centrul calculului politic al Casei Albe.
Cronologia, cifrele și contradicțiile sunt bine stabilite. Ipoteza că prețul motorinei stă în spatele mutărilor lui Trump este plauzibilă, dar nu este dovedită, iar informațiile publice nu permit eliminarea explicațiilor concurente. Verdictul va depinde de ce vor face Washingtonul și Moscova după 3 noiembrie.
Citește și
