Programe de conservare și monitorizare

Numbatul, unul dintre cele mai rare mamifere din Australia, a fost reclasificat în iulie 2026 din categoria „pe cale de dispariție” în „aproape amenințat”, după decenii de eforturi pentru refacerea populațiilor sălbatice, potrivit datelor publicate de IUCN și organizațiilor australiene de conservare.

Schimbarea este considerată un succes important pentru programele desfășurate în sud-vestul Australiei, în special în Dryandra Woodland, unde cercetătorii urmăresc anual populația și încearcă să reducă principalele amenințări: vulpile, pisicile sălbatice, pierderea habitatului și incendiile.

Cu toate acestea, numbatul nu este încă în afara pericolului. În sălbăticie mai trăiesc aproximativ 2.000-3.000 de exemplare, iar aria sa actuală reprezintă doar o fracțiune din teritoriul ocupat în trecut.

În Dryandra Woodland, echipele de cercetători și voluntari efectuează în fiecare primăvară monitorizări pe trasee prestabilite. Timp de aproximativ două săptămâni, participanții parcurg zilnic drumurile forestiere și notează fiecare numbat observat. Sunt înregistrate coordonatele GPS, distanța față de drum și alte date necesare pentru estimarea densității populației.

Metoda este importantă deoarece numbatii sunt greu de observat chiar și în zonele în care există populații stabile.

Rezultatele acestor monitorizări sunt folosite pentru a evalua evoluția populației și pentru a decide unde sunt necesare măsuri suplimentare de protecție.

Amenințări și soluții pentru conservare

Unul dintre cele mai mari pericole pentru numbat îl reprezintă vulpile și pisicile sălbatice. Autoritățile australiene au desfășurat programe de control al acestor prădători, iar reducerea presiunii asupra populațiilor de numbați a contribuit la refacerea speciei.

O altă soluție folosită în Australia este crearea unor zone împrejmuite, în care animalele sălbatice invazive pot fi ținute la distanță. În astfel de rezervații au fost reintroduse populații de numbați, inclusiv în afara arealului lor actual.

Programele de reproducere în captivitate au avut, la rândul lor, un rol important. Perth Zoo derulează de aproape trei decenii un program de reproducere și eliberare, iar sute de animale crescute în captivitate au fost introduse ulterior în habitate naturale.

În trecut, specia era răspândită pe suprafețe mari din sudul Australiei. Situația s-a schimbat dramatic după extinderea activităților umane și apariția prădătorilor introduși. La sfârșitul anilor 1970, în Australia de Vest mai rămăseseră aproximativ 300 de exemplare.

Context ecologic și statut actual

Numbatul (Myrmecobius fasciatus) este un marsupial de dimensiuni mici, cu dungi albe și negre pe spate și o coadă stufoasă. Are între 20 și 25 de centimetri lungimea corpului și cântărește aproximativ jumătate de kilogram. Spre deosebire de majoritatea marsupialelor, numbatul este activ în timpul zilei. Dieta sa este specializată aproape exclusiv pe termite, iar un adult poate consuma între 15.000 și 20.000 de termite într-o singură zi.

În sud-vestul Australiei, numbatul împarte același teritoriu cu alte specii amenințate. Printre acestea se află cacaduul negru al lui Carnaby, iar în regiuni din apropiere sunt protejate și alte mamifere rare.

Incendiile de vegetație reprezintă o problemă suplimentară. Schimbarea regimului incendiilor poate distruge zonele în care animalele își găsesc hrana și adăpostul și le poate expune mai mult prădătorilor.

Reclasificarea numbatului este un semnal că programele de conservare pot produce rezultate măsurabile atunci când sunt menținute pe termen lung.

IUCN estimează în prezent că în sălbăticie există aproximativ 2.000-3.000 de numbați. Totuși, organizația Project Numbat subliniază că specia ocupă doar aproximativ 0,04% din arealul său istoric.

În plus, schimbarea categoriei internaționale de risc nu elimină automat protecția națională. Guvernul australian continuă să clasifice numbatul drept „Endangered” în cadrul legislației sale privind protecția speciilor amenințate.

Pentru conservatori, obiectivul nu este doar creșterea numărului de exemplare, ci și extinderea populațiilor sălbatice și menținerea unor habitate suficient de mari și sigure.