Contextul și evoluția memorandumului de înțelegere
Pe 17 iunie, la Palatul Versailles, președintele american Donald Trump a semnat un memorandum de înțelegere cu Iranul. Acesta prevedea derogări de la sancțiuni pentru Teheran, facilitarea vânzării petrolului, deblocarea a miliarde de dolari și perspectiva unui fond de reconstrucție în valoare de 300 de miliarde de dolari. În schimb, Iranul urma să deblocheze Strâmtoarea Ormuz și să negocieze programul nuclear.
La doar trei săptămâni de la semnare, forțele iraniene au deschis focul asupra navelor comerciale escortate de SUA. Președintele Trump i-a numit pe liderii iranieni „oameni foarte periculoși” și „bolnavi”.
Conform oficialilor din serviciile de informații arabe și iraniene citați de The Wall Street Journal, Iranul a folosit această perioadă de acalmie aparentă pentru un singur scop: pregătirea pentru un război la scară și mai largă. Liderii de la Teheran au considerat pactul o simplă manevră a SUA și Israelului, menită să câștige timp și să reducă presiunea asupra economiei globale.
Strategia militară și extinderea frontului
În timp ce diplomații iranieni, inclusiv președintele considerat mai pragmatic, Masoud Pezeshkian, avertizau că economia se va prăbuși fără un acord, aparatul de securitate condus de noul Lider Suprem, Mojtaba Khamenei, pregătea o ofensivă devastatoare. Mohammad Hassan Sangtarash, analist de apărare din Teheran, a explicat că „Ceea ce am văzut până acum este interpretat din ce în ce mai mult prin prisma tacticii «felierii salamului», adică o escaladare menită să slăbească capacitățile inamicului înainte de o confruntare majoră”.
Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a profitat de armistițiu pentru a-și coordona milițiile aliate din regiune. Informațiile interceptate arată că IRGC a trimis comandanți în zonele controlate de rebelii Houthi din Yemen, supervizând desfășurarea de rachete, arme navale și drone cu deschidere spre Marea Roșie.
Pe 9 august, o lovitură a rebelilor Houthi asupra orașului Moktah (Yemen) a ucis cel puțin 11 persoane și a avariat portul. Strâmtoarea Bab al-Mandeb a fost declarată închisă pentru Arabia Saudită de către militanți, complicând exporturile de petrol. Iranul a surprins SUA lansând cinci rachete balistice în Iordania, la doar două săptămâni după un alt atac care a ucis trei militari americani.
În Golful Persic, șase nave din Emiratele Arabe Unite au fost atacate în prima jumătate a lunii august în timp ce tranzitau Strâmtoarea Ormuz.
Reorganizarea puterii militare în Iran
Liderul Suprem Mojtaba Khamenei a orchestrat o remaniere masivă la vârful instituțiilor de securitate, centralizând puterea și promovând veterani adepți ai liniei dure. Scopul este transformarea bazei militare și a milițiilor ideologice într-o rețea capabilă de operațiuni ofensive și suprimare internă.
Deși SUA și Israel au provocat daune semnificative infrastructurii militare iraniene, inclusiv prin loviturile aeriene din 28 februarie care au dus la uciderea fostului Lider Suprem, Ali Khamenei, capacitatea de regenerare a Teheranului a surprins Occidentul. Bazele de rachete au fost refăcute mult mai rapid decât se anticipa, iar producția de drone a fost accelerată.
Statele din Golf privesc cu îngrijorare aceste evoluții, Kuweitul raportând deja interceptarea unor trupe IRGC care au încercat să debarce pe o insulă kuweitiană. Opțiunile luate în calcul de Teheran pentru viitor includ sabotarea cablurilor submarine de internet din Golful Persic și incitarea la revolte în țările cu comunități șiite.
Mesajele oficialilor iranieni și poziția SUA
În timp ce Donald Trump a făcut un pas înapoi, așteptând să vadă dacă presiunea economică și blocada navală vor ceda rezistența Teheranului, oficialii iranieni transmit mesaje complet opuse. Mehdi Mohammadi, consilier strategic al negociatorului-șef iranian, a descris impasul actual drept „calmul dinaintea furtunii”, subliniind că „Națiunea iraniană mai are multe conturi neîncheiate cu Trump. Iranul este pregătit pentru marea confruntare.”
