Franța, Germania și Spania susțin modele diferite pentru viitoarele reguli europene care vor favoriza producția industrială locală în achizițiile publice. Parisul vrea ca preferința să fie concentrată asupra celor 27 de state membre, Berlinul propune includerea partenerilor comerciali ai Uniunii, iar Madridul încearcă să construiască o formulă intermediară, potrivit Euronews.
Disputa privește Industrial Accelerator Act, propunerea legislativă prezentată de Comisia Europeană la 4 martie 2026 pentru consolidarea capacității industriale și accelerarea decarbonizării sectoarelor strategice. Proiectul introduce cerințe privind originea din UE și emisiile reduse de carbon pentru achizițiile publice și schemele de sprijin din domenii precum oțelul, cimentul, aluminiul, automobilele și tehnologiile „zero net”.
Germania promovează principiul „fabricat cu Europa”
Berlinul susține o interpretare mai largă a preferinței europene. Într-un document de poziție consultat de Euronews, Germania cere ca regulile privind originea produselor să poată include și parteneri comerciali ai UE, cu condiția existenței unui acces reciproc pentru companiile europene la achizițiile publice din statele respective.
„Industrial Accelerator Act, din punctul nostru de vedere, trebuie să urmeze un principiu – fabricat cu Europa”, a declarat joi ministrul german al Economiei, Katherina Reiche, înaintea reuniunii miniștrilor europeni responsabili de industrie.
Modelul german ar putea include state precum Norvegia și Elveția, dar și parteneri comerciali precum Canada. Berlinul susține că ar putea fi luate în calcul țările care au acorduri de liber schimb sau uniuni vamale cu UE, precum și semnatarii Acordului Organizației Mondiale a Comerțului privind achizițiile publice.
De altfel, propunerea inițială a Comisiei prevede deja că, în anumite proceduri de achiziții publice, produsele provenite din state cu care UE are acorduri de liber schimb sau uniuni vamale, precum și din țările acoperite de Acordul OMC privind achizițiile publice, pot fi considerate echivalente produselor originare din Uniune atunci când există obligații europene relevante.
Franța vrea o preferință concentrată asupra celor 27
Franța susține o abordare mai restrictivă și dorește ca avantajele noii politici industriale să fie concentrate în principal asupra producției din statele membre ale Uniunii Europene.
Poziția Parisului contrastează astfel cu modelul german, care urmărește integrarea partenerilor comerciali apropiați în lanțurile industriale europene. Diferența dintre cele două abordări privește una dintre întrebările centrale ale noii politici industriale a UE: cât de mult poate Europa să își protejeze propria producție fără să limiteze relațiile economice cu partenerii de care depinde pentru materii prime, componente și tehnologii.
Spania propune trei niveluri de preferință
Madridul încearcă să construiască un compromis între cele două modele. Guvernul spaniol propune împărțirea preferinței europene în trei categorii.
Primul nivel ar fi rezervat celor 27 de state membre ale UE. Al doilea ar include statele din Spațiul Economic European, precum Norvegia, precum și partenerii de încredere care oferă acces reciproc la piețele de achiziții publice.
Un al treilea nivel ar putea include țările cu acorduri de liber schimb sau uniuni vamale cu UE și semnatarii Acordului OMC privind achizițiile publice. În anumite situații, aici ar putea intra și state terțe care produc componente considerate critice pentru securitatea economică europeană, atunci când Uniunea nu dispune de suficientă capacitate proprie de producție sau de alternative de aprovizionare.
Ministrul spaniol al Industriei, Jordi Hereu i Boher, a descris această abordare prin conceptul de „autonomie strategică deschisă”, combinând consolidarea capacității industriale a UE cu menținerea cooperării cu partenerii externi.
Canada ar putea deveni un caz important pentru noul model
Poziția Germaniei apare la numai o săptămână după ce președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus deschiderea discuțiilor pentru ca Canada să devină primul „membru asociat” al Uniunii Europene.
Statutul nu există în prezent în arhitectura juridică a UE, iar conținutul său concret urmează să fie definit. În discursul privind Starea Uniunii din 16 septembrie, von der Leyen a propus aprofundarea cooperării cu Ottawa în domenii precum producția industrială avansată, tehnologia, apărarea, energia, materiile prime critice, bateriile, inteligența artificială și securitatea economică.
Pentru Berlin, apropierea dintre UE și Canada oferă un exemplu al modului în care viitoarea politică industrială europeană ar putea include parteneri strategici din afara blocului.
Italia evită deocamdată o poziție fermă
Italia nu s-a aliniat clar nici modelului francez, nici celui german. Ministrul italian al Întreprinderilor, Adolfo Urso, s-a declarat în favoarea unei preferințe europene care să pornească de la baza industrială a celor 27 de state membre, dar care să rămână deschisă „partenerilor strategici”.
Irlanda, care deține președinția Consiliului UE în a doua jumătate a anului 2026, încearcă să obțină până în decembrie un compromis între guverne asupra viitoarelor reguli.
Negocierile vor stabili în cele din urmă cât de larg va fi definit conceptul de producție europeană într-o perioadă în care Bruxellesul încearcă simultan să stimuleze investițiile industriale în interiorul Uniunii, să reducă dependențele strategice și să păstreze accesul la lanțurile de aprovizionare ale principalilor săi parteneri comerciali.
