Președintele Recep Tayyip Erdoğan afirmă că sistemul internațional traversează o transformare profundă, pe fondul ascensiunii unor noi centre de putere, iar Turcia intenționează să răspundă printr-o politică externă care combină apartenența la NATO cu dezvoltarea relațiilor cu China, Rusia și alte state din afara spațiului euroatlantic.
„Centrul de greutate al lumii se schimbă”, afirmă Erdoğan într-un interviu acordat Newsweek.
Direcția descrisă de liderul turc nu presupune renunțarea la NATO. Ankara urmărește, în schimb, extinderea propriilor opțiuni diplomatice, economice și strategice într-un sistem internațional devenit tot mai multipolar.
Această abordare a fost reiterată de Erdoğan la începutul lunii septembrie, după participarea la summitul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (SCO). Președintele turc a declarat că perspectiva unei eventuale aderări depline a Turciei la organizație „nu înseamnă o desprindere de vreun bloc sau întoarcerea spatelui Occidentului”.
Turcia rămâne în NATO, dar privește simultan spre Asia
Turcia este membră NATO din 1952 și continuă să joace un rol important în arhitectura de securitate a Alianței, inclusiv în regiunea Mării Negre.
La summitul NATO desfășurat la Ankara în iulie, aliații și-au reafirmat angajamentul față de apărarea colectivă, iar Erdoğan a subliniat contribuția Turciei la structurile militare și la industria de apărare a Alianței.
În paralel, Ankara își dezvoltă relațiile cu statele asiatice și cu structuri precum Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, din care Turcia este în prezent „partener de dialog”.
„Obiectivul nostru este să ne creștem propria greutate printr-o viziune de 360 de grade”, declara Erdoğan după summitul SCO de la Bișkek.
Organizația pentru Cooperare de la Shanghai include China, Rusia, India, Iran și mai multe state din Asia Centrală. Erdoğan a afirmat că Ankara ar putea lua în considerare ridicarea relației sale cu SCO până la nivelul de membru deplin, insistând însă că acest lucru nu trebuie interpretat drept o îndepărtare de NATO sau de Occident.
Aceeași doctrină fusese formulată de liderul turc și într-un interviu anterior acordat Newsweek: Turcia se consideră prezentă „atât în Est, cât și în Vest”, iar relațiile cu China și Rusia nu sunt văzute la Ankara drept incompatibile cu statutul de aliat NATO.
Dialogul cu Moscova continuă
Strategia Ankarei este vizibilă și în relația cu Rusia.
Erdoğan menține dialogul direct cu Vladimir Putin, în pofida diferențelor dintre cele două state pe mai multe dosare internaționale și a apartenenței Turciei la NATO.
La 1 septembrie, cei doi lideri s-au întâlnit în marja summitului SCO de la Bișkek. Erdoğan a declarat atunci că relațiile dintre Turcia și Rusia se află la un nivel „mult mai avansat decât în orice perioadă precedentă”.
În același timp, Ankara continuă să susțină reluarea negocierilor privind războiul din Ucraina.
În această săptămână, Erdoğan i-a transmis lui Volodimir Zelenski că Turcia este pregătită să găzduiască o reuniune trilaterală la nivel de lideri. Președintele ucrainean a răspuns că Kievul este „foarte deschis” unei asemenea inițiative și că ar participa la un summit organizat în Turcia.
Ankara încearcă, de asemenea, să obțină un acord privind securitatea navigației comerciale în Marea Neagră, unde Erdoğan a cerut atât Rusiei, cât și Ucrainei să evite atacurile asupra navelor comerciale.
De ce contează strategia Turciei pentru România
Orientarea diplomatică a Ankarei este relevantă direct și pentru România.
România, Bulgaria și Turcia sunt cele trei state NATO riverane Mării Negre, o regiune pe care Alianța o consideră esențială pentru securitatea flancului estic. NATO a descris în 2026 Marea Neagră drept o zonă de importanță strategică pentru securitatea comună, iar România găzduiește forțe aliate și structuri militare destinate consolidării apărării regionale.
Poziția Turciei are o greutate suplimentară datorită controlului asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele, care reprezintă legătura maritimă dintre Marea Neagră și Mediterana.
Pentru București, politica Ankarei combină astfel două dimensiuni: Turcia rămâne un aliat NATO esențial în regiunea Mării Negre, dar își păstrează simultan capacitatea de dialog și cooperare cu Moscova, Beijingul și alte centre de putere.
Erdoğan cere reformarea Consiliului de Securitate al ONU
Viziunea privind o ordine internațională mai puțin concentrată în jurul unui număr restrâns de mari puteri este reflectată și în poziția lui Erdoğan față de Organizația Națiunilor Unite.
În discursul susținut săptămâna aceasta la Adunarea Generală a ONU, președintele turc a cerut reformarea Consiliului de Securitate și a criticat sistemul prin care cele cinci state membre permanente — Statele Unite, China, Rusia, Franța și Regatul Unit — dispun de drept de veto.
Erdoğan susține eliminarea actualei structuri bazate pe membri permanenți și veto, argumentând că un sistem în care deciziile a peste 190 de state depind de cinci puteri nu reflectă suficient configurația actuală a comunității internaționale.
Rusia a respins însă propunerea privind eliminarea dreptului de veto. Kremlinul s-a declarat favorabil extinderii numărului de membri permanenți ai Consiliului de Securitate, dar consideră că statutul special al acestora și mecanismul de veto trebuie menținute.
Direcția formulată de Erdoğan conturează astfel continuitatea unei politici externe în care Ankara evită alegerea exclusivă între Est și Vest: Turcia își menține poziția în NATO, dar caută simultan o prezență mai puternică în structurile și relațiile care se dezvoltă în jurul noilor centre de putere globale.
