Ma numesc Alexandru Stoiciu, am 22 de ani si sunt legat, biografic si cultural, atat de Romania, cat si de Republica Moldova. Am familie in Republica Moldova, mi-am petrecut multe dintre verile copilariei acolo si, pentru o perioada, am si locuit acolo. Am crescut astfel intre doua spatii foarte apropiate, dar modelate de istorii politice diferite. Probabil de aici a aparut una dintre intrebarile care continua sa ma urmareasca: cat din ceea ce suntem ne apartine si cat este produs de istoria prin care trecem? Fac parte dintr-o generatie pentru care lumea a devenit foarte mica: TikTok, festivaluri, zboruri ieftine si acces aproape instantaneu la alte culturi. Tocmai intr-o lume in care totul circula si se consuma atat de repede, am devenit interesat de lucrurile care raman: identitate, cultura, istorie si felul in care oamenii si societatile incearca sa-si pastreze autenticitatea. Am absolvit Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori, iar in prezent urmez un master in Studii de Securitate. Am ales initial finantele dintr-un interes pentru economie si pentru mecanismele prin care functioneaza lumea, iar apoi curiozitatea mea s-a extins spre putere, geopolitica, istorie si cultura. Am inceput sa citesc serios in urma cu aproximativ trei ani, iar unul dintre autorii care m-au influentat cel mai mult la inceput a fost Albert Camus. Practic MMA de aproximativ trei ani, iar prin sport am ajuns inclusiv in muntii Caucaz, in Georgia, la o tabara de lupte. Am plecat pentru antrenament si am ajuns sa-mi fac prieteni si sa descopar o lume pe care n-as fi putut-o intelege la fel din carti. Experienta mi-a intarit convingerea ca uneori intelegi o tara mai bine stand la masa cu oamenii ei, antrenandu-te cu ei si ascultand felul in care isi povestesc propria lume. In ceea ce scriu, ma intereseaza geopolitica nu doar ca o succesiune de granite, aliante si raporturi de forte, ci mai ales prin ceea ce face oamenilor. Ma intereseaza felul in care istoria intra in cultura, modifica identitati si lasa urme in modul in care o societate se intelege pe sine. Ma preocupa in special Romania si Republica Moldova, raportul dintre Est si Vest si tensiunea dintre continuitate si schimbare. Nu pretind ca am raspunsuri definitive la intrebarile astea. La 22 de ani, ar fi probabil destul de suspect daca as pretinde ca le am. Vreau insa sa adaug o voce din generatia mea la discutia despre ele. Scrisul este pentru mine o metoda de a da structura unui numar prea mare de ganduri si de a urmari o idee pana acolo unde ma duce, chiar si atunci cand ajunge sa contrazica lucrurile de la care am pornit. Dar exista si un motiv mai personal pentru care scriu. Scrisul este felul meu de a ma impotrivi, macar putin, absurdului si trecerii timpului. Un gand apare, traieste pentru o vreme si apoi dispare; intr-un fel, acelasi lucru ni se intampla si noua. Scriind, incerc sa salvez ceva din aceasta trecere si sa dau forma lucrurilor care altfel s-ar pierde. Oricat de mic ar fi un om in raport cu lumea, el a fost totusi aici. A privit, a cautat, a gresit, a creat si a trait. Iar uneori, cateva cuvinte raman.