Mai multe state membre ale Uniunii Europene se opun unei armonizări prea stricte a modului în care sunt calculate tarifele pentru rețelele electrice și cer păstrarea unei marje largi de decizie la nivel național. Disputa de la Bruxelles privește una dintre problemele centrale ale tranziției energetice europene: cine va suporta costurile modernizării și extinderii rețelelor necesare electrificării economiei.
UE urmărește creșterea utilizării electricității în industrie, transporturi și clădiri, în paralel cu reducerea dependenței de combustibilii fosili. Cererea este însă așteptată să crească inclusiv din partea centrelor de date, vehiculelor electrice și pompelor de căldură, ceea ce pune presiune suplimentară asupra infrastructurii existente.
Costurile rețelelor sunt deja o componentă importantă a facturilor. Potrivit datelor UE citate de Euronews, tarifele de rețea reprezintă aproximativ 27% din factura gospodăriilor și 21% din cea a companiilor, în timp ce taxele și impozitele naționale adaugă alte 24%, respectiv 16%.
Comisia Europeană vrea să reducă presiunea asupra facturilor
Comisia Europeană a prezentat la 17 iulie o propunere legislativă pentru reducerea costurilor structurale din facturile la electricitate, inclusiv prin modificarea regulilor privind tarifele de rețea, taxarea și digitalizarea sistemului energetic. Inițiativa face parte din răspunsul UE la noua criză energetică generată de conflictul din Orientul Mijlociu și închiderea Strâmtorii Ormuz.
În aceeași zi, Comisia a prezentat Planul de acțiune privind electrificarea. Executivul european intenționează să evalueze introducerea unei ținte indicative de electrificare de 46% până în 2040, față de aproximativ 23% în prezent. Comisia estimează că o asemenea evoluție ar putea reduce factura anuală a UE pentru importurile de combustibili fosili cu până la 260 de miliarde de euro până în 2040.
Președinția irlandeză a Consiliului UE, exercitată între 1 iulie și 31 decembrie 2026, încearcă acum să avanseze negocierile, păstrând obiectivul reducerii costurilor electricității, dar oferind statelor și autorităților naționale de reglementare o flexibilitate mai mare în aplicarea noilor reguli.
Una dintre propunerile aflate în discuție vizează structura tarifelor de rețea. Acestea ar urma să încurajeze reducerea consumului în perioadele de vârf, mutarea cererii către alte intervale orare și amplasarea noilor proiecte în zone unde există suficientă capacitate disponibilă.
Statele membre cer mai multă flexibilitate
Discuțiile pregătitoare purtate de ambasadorii statelor UE pe 23 septembrie au arătat însă că numeroase guverne nu vor ca aceste instrumente să fie aplicate uniform în întregul bloc comunitar.
Polonia, Italia, Cehia, Luxemburg, Lituania și Letonia susțin posibilitatea utilizării unor măsuri precum tarife mai mici în afara orelor de vârf sau stimulente pentru amplasarea proiectelor în zone cu suficientă capacitate de rețea, dar numai atunci când acestea sunt adecvate particularităților sistemului energetic național.
Spania, Țările de Jos, Suedia și Cipru au exprimat rezerve mai puternice în legătură cu eficiența acestor instrumente și cu posibilele lor efecte sociale.
Un document al Consiliului din 16 septembrie, consultat de Euronews, prevede posibilitatea ca autoritățile naționale de reglementare să se abată, în cazuri justificate, de la metodologia de referință propusă la nivel european.
Dispută privind rolul Comisiei Europene
Unul dintre cele mai sensibile puncte ale negocierilor este posibilitatea introducerii unei structuri comune și a unei metodologii europene de referință pentru tarifele de rețea.
Președinția irlandeză susține că obiectivul ar fi armonizarea metodologiei, nu stabilirea unor tarife identice în toate statele membre, autoritățile naționale urmând să poată utiliza alte formule atunci când există motive justificate.
Franța, Germania, Italia, Polonia, Finlanda, Spania și Țările de Jos solicită însă reducerea semnificativă sau eliminarea unor competențe suplimentare pentru Comisie în acest domeniu și preferă orientări europene în locul unor reguli obligatorii, potrivit documentelor consultate de Euronews.
Miza depășește astfel formula tehnică folosită pentru calcularea tarifelor. Diferitele sisteme energetice, structuri industriale și categorii de consumatori fac ca distribuirea costurilor modernizării rețelei să aibă efecte diferite de la un stat membru la altul.
Cine primește acces prioritar la rețeaua electrică
O altă dispută privește racordarea noilor investiții la rețea. În mai multe state europene, fabricile, proiectele de energie regenerabilă, centrele de date și alte investiții cu un consum ridicat de energie concurează pentru o capacitate limitată.
Propunerile aflate în negociere ar permite statelor membre să stabilească priorități atunci când infrastructura existentă nu poate acomoda toate solicitările de racordare. Cel mai recent compromis discutat la Bruxelles consolidează rolul guvernelor în stabilirea direcției generale, menținând în același timp autoritățile de reglementare responsabile pentru aplicarea regulilor.
Germania, Franța, Spania, Portugalia, Polonia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Belgia, Lituania și Letonia susțin, în linii generale, acordarea unui rol mai puternic guvernelor în stabilirea priorităților de conectare. Potrivit acestor state, alocarea capacității limitate a rețelei implică nu doar criterii tehnice, ci și decizii privind competitivitatea industrială, securitatea energetică și prioritățile economice și sociale. Comisia consideră, în schimb, că stabilirea criteriilor tehnice și a tarifelor trebuie să rămână în principal o atribuție a autorităților de reglementare.
Negocierile se desfășoară într-un moment în care UE încearcă simultan să accelereze electrificarea economiei, să reducă facturile și să extindă infrastructura necesară pentru atingerea neutralității climatice până în 2050. Modul în care costurile vor fi împărțite între consumatori, companii și sistemele naționale rămâne unul dintre principalele puncte de dispută între capitale și instituțiile europene.

