Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a cerut intensificarea verificărilor asupra forțelor armate și pregătirea unităților pentru condiții de război, într-un context de securitate tot mai tensionat la frontierele țării cu Ucraina și statele NATO.
Declarațiile fac parte dintr-o serie de măsuri adoptate de Minsk în ultimele luni pentru verificarea capacității de luptă și de mobilizare a armatei. Lukașenko a insistat însă că pregătirea militară are, în viziunea sa, un rol de descurajare și nu reprezintă anunțarea intrării Belarusului într-un conflict.
„Nu poate fi vorba despre o perioadă reală de pace. Ne pregătim pentru război”, declara liderul belarus la 1 aprilie, în timpul unei reuniuni consacrate rezultatelor unei ample inspecții a forțelor armate. El preciza atunci că Belarusul este „categoric împotriva războiului”, dar trebuie să fie capabil să răspundă unei eventuale agresiuni.
Minsk extinde verificările privind capacitatea de mobilizare
În luna mai, Lukașenko a anunțat continuarea verificărilor prin mobilizarea selectivă a unor unități militare, pentru testarea capacității acestora de a funcționa în condiții de război.
„Așa cum am promis, vom continua mobilizarea selectivă a unităților pentru a le pregăti pentru război”, a declarat liderul belarus în timpul unei întâlniri cu ministrul Apărării, Viktor Khrenin.
Formularea nu echivalează cu anunțarea unei mobilizări generale a populației. Este vorba despre activarea și verificarea unor unități și rezerviști în cadrul programului de evaluare a pregătirii de luptă.
Lukașenko a cerut ca procesul să nu se oprească după inspecțiile inițiale și ca deficiențele identificate în structurile militare să fie corectate. Evaluările au vizat nu doar trupele, ci și mecanismele de comandă și instituțiile statului implicate în apărarea țării.
Retorica militară a Minskului s-a intensificat în ultimele luni, în paralel cu avertismentele autorităților belaruse privind consolidarea prezenței NATO în apropierea frontierelor și cu tensiunile crescute în relația cu Ucraina.
Belarus și Rusia, integrare militară tot mai profundă
Belarus este cel mai apropiat aliat militar al Rusiei în Europa. Cele două state au semnat la 8 decembrie 1999 Tratatul privind crearea Statului Unional, document care a pus bazele unui proces gradual de integrare politică, economică și militară.
Procesul s-a accelerat în noiembrie 2021, când Moscova și Minsk au aprobat 28 de programe de integrare, axate în principal pe armonizarea politicilor economice, fiscale, industriale, energetice și de reglementare.
Cooperarea militară s-a aprofundat semnificativ după declanșarea invaziei ruse la scară largă împotriva Ucrainei în februarie 2022.
Belarus a permis forțelor ruse să utilizeze teritoriul și infrastructura sa militară pentru operațiuni împotriva Ucrainei, inclusiv în faza inițială a invaziei. Armata belarusă nu a intrat însă oficial în război alături de Rusia, iar Lukașenko a afirmat în repetate rânduri că nu intenționează să trimită trupe în Ucraina.
Arme nucleare rusești pe teritoriul Belarusului
Rusia a amplasat și arme nucleare tactice pe teritoriul belarus, Moscova păstrând controlul asupra acestora.
În mai 2026, forțele din Rusia și Belarus au participat la exerciții de amploare care au inclus proceduri privind arme nucleare. Ministerul belarus al Apărării a confirmat antrenamente pentru unitățile sale, iar în cadrul exercițiilor muniții nucleare rusești au fost distribuite unor unități participante din cele două state.
Prezența armelor nucleare, exercițiile comune și integrarea militară dintre Moscova și Minsk sporesc importanța strategică a Belarusului pentru flancul estic al NATO. Țara are frontiere comune cu Polonia, Lituania și Letonia, toate membre ale Alianței Nord-Atlantice, precum și cu Ucraina.
Dependența de Moscova s-a accentuat după 2020
Apropierea dintre Minsk și Moscova s-a accelerat după alegerile prezidențiale din Belarus din august 2020, al căror rezultat oficial i-a acordat lui Lukașenko un nou mandat, dar a fost contestat de opoziție și nerecunoscut de Uniunea Europeană și alte state occidentale.
Protestele de amploare care au urmat au fost reprimate de autorități, iar sancțiunile occidentale au accentuat dependența economică și politică a Minskului față de Moscova.
Această relație continuă să fie una profund asimetrică. Rusia reprezintă principalul garant extern al regimului de la Minsk și principalul său partener militar, în timp ce Belarus oferă Moscovei infrastructură, spațiu strategic și acces direct către frontierele NATO și nordul Ucrainei. Reuters relata în iunie că Moscova descrie Belarusul drept „cel mai apropiat aliat” al său, în timp ce Lukașenko continuă să evite implicarea directă a armatei belaruse în războiul din Ucraina.
Actualele verificări ale armatei nu reprezintă, prin ele însele, dovada pregătirii unei intrări iminente a Belarusului în război. Ele indică însă creșterea nivelului de pregătire militară a unui stat care ocupă o poziție strategică între Rusia, Ucraina și flancul estic al NATO și care este tot mai profund integrat în arhitectura militară a Moscovei.
