Reacția autorităților poloneze și contextul legal
Polonia a făcut apel luni împotriva hotărârii Tribunalului de primă instanță din Bruxelles care îi impunea să preia aproximativ 64 de milioane de doze de vaccin Covid-19 nedorite și să plătească companiei Pfizer circa 1,3 miliarde de euro. Autoritățile de la Varșovia au solicitat judecătorilor să suspende executarea provizorie a hotărârii pe durata desfășurării procesului în apel.
Ministerul polonez al Sănătății a reacționat ferm după pronunțarea primei decizii și a transmis poziția oficială a statului prin intermediul unui comunicat.
„Decizia tribunalului de primă instanță nu ține seama de toate circumstanțele de fapt și de drept relevante ale cauzei”, a declarat Ministerul polonez al Sănătății într-un comunicat.
Reprezentanții instituției au adăugat că Polonia va recurge la „toate mijloacele legale de apărare”, dar a refuzat să-și dezvăluie argumentele sau probele, invocând necesitatea de a proteja interesele statului.
Hotărârea împotriva căreia Polonia a formulat recurs se referă la un acord din 2021 pe care Comisia Europeană l-a negociat cu Pfizer în numele țărilor UE. Polonia a încetat să mai accepte livrările de vaccinuri în 2022, invocând prăbușirea cererii și impactul războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
Pfizer a dat în judecată Polonia și România în anul următor. În aprilie 2023, o instanță din Bruxelles a hotărât că Varșovia este obligată să respecte contractul și i-a impus să plătească aproximativ 1,3 miliarde de euro, plus dobânzi și cheltuieli de judecată, pentru dozele nelivrate.
Poziția Pfizer față de hotărârea instanței
De cealaltă parte, producătorul de medicamente consideră că prima decizie a instanței belgiene este una corectă și justificată din punct de vedere juridic.
Pfizer a susținut hotărârea belgiană, despre care a declarat pentru POLITICO că reflectă „importanța obligațiilor contractuale care au stat la baza unui răspuns european de succes la pandemie, construit pe principiul solidarității între statele membre”.
Compania a afirmat că ia „măsuri adecvate” pentru a asigura respectarea obligațiilor prin „mecanisme juridice de executare stabilite”, adăugând că aceste eforturi au urmat după „ani de discuții și o flexibilitate semnificativă pentru a ține seama de circumstanțele statelor membre”.
