Noile reguli ale Uniunii Europene privind migrația și relocarea refugiaților intră în vigoare
Pactul Uniunii Europene (UE) privind migrația și azilul devine obligatoriu începând de vineri, 12 iunie, după o perioadă de tranziție de un an, introducând proceduri mai stricte la frontiere și reguli noi pentru procesarea cererilor de azil.
Documentul introduce un mecanism prin care statele membre trebuie să contribuie la gestionarea presiunii migratorii, fie prin preluarea unor migranți, fie prin sprijin financiar sau operațional. Noul pact european modifică regulile privind azilul și gestionarea migrației, punând accent pe întărirea controalelor la frontierele externe ale Uniunii Europene. Una dintre principalele măsuri prevede identificarea tuturor persoanelor care intră ilegal pe teritoriul comunitar într-un termen de maximum șapte zile de la sosire.
Un rol central îl va avea sistemul Eurodac, baza de date europeană care colectează informații biometrice despre migranți. Platforma va fi extinsă prin introducerea imaginilor faciale, iar vârsta minimă pentru înregistrarea datelor biometrice va fi redusă de la 14 la 6 ani.
Pactul prevede și o procedură accelerată pentru analizarea cererilor de azil. În termen de 12 săptămâni de la intrarea ilegală în Uniunea Europeană, autoritățile trebuie să finalizeze verificările, să analizeze cererea și, dacă aceasta este respinsă, să emită decizia de returnare. Procedura va fi obligatorie pentru migranții considerați un risc de securitate sau pentru cei proveniți din state ai căror cetățeni obțin azil în UE în proporție mai mică de 20%.
Un alt element important al pactului îl reprezintă mecanismul de solidaritate destinat statelor aflate sub presiune migratorie ridicată, în prezent Spania, Italia, Grecia și Cipru. Celelalte state membre vor trebui să participe la gestionarea situației prin preluarea unei părți dintre migranți, prin sprijin tehnic și operațional sau printr-o contribuție financiară.
Valoarea contribuției este stabilită la 20.000 de euro pentru fiecare migrant pe care un stat refuză să îl primească în cadrul mecanismului de relocare. Mai multe state și-au exprimat disponibilitatea de a plăti aceste contribuții în loc să accepte migranți pe teritoriul lor. În același timp, Ungaria și Slovacia și-au manifestat opoziția inclusiv față de plata acestor sume.
Pactul introduce și un Regulament de Criză care poate fi activat în cazul unor fluxuri migratorii masive ce depășesc capacitatea unui stat membru. În astfel de situații, recunoscute și aprobate de instituțiile europene, țara afectată poate amâna înregistrarea noilor cereri de azil și poate prelungi perioada de detenție la frontieră peste limita standard de 12 săptămâni. În același timp, celelalte state membre vor fi obligate să participe într-o măsură mai mare la relocarea migranților.
Documentul introduce și conceptul de „instrumentalizare” a migrației, aplicabil situațiilor în care state din afara Uniunii Europene folosesc fluxurile migratorii pentru a exercita presiuni politice sau pentru a destabiliza blocul comunitar. În asemenea cazuri, țara afectată poate aplica imediat cele mai restrictive măsuri de control la frontieră, indiferent de proveniența migranților.
Pe lângă aceste măsuri, Uniunea Europeană pregătește implementarea sistemelor digitale EES și ETIAS pentru identificarea biometrică a călătorilor și depistarea șederilor ilegale, dar și extinderea cooperării cu state de tranzit precum Tunisia și Maroc pentru limitarea plecărilor către Europa.
