Marea Britanie va reanaliza acordul privind Insulele Chagos după opoziția lui Donald Trump

7 Min Citire
Vrei să citești mai des Atlas News în Google?

Guvernul britanic este pregătit să revizuiască acordul semnat cu Mauritius privind transferul suveranității asupra Insulelor Chagos, după ce președintele american Donald Trump și-a reiterat opoziția față de înțelegerea care reglementează inclusiv viitorul bazei militare americano-britanice de pe Diego Garcia. Ministrul britanic al Apărării, Wes Streeting, a confirmat că acordul nu poate avansa în forma actuală fără sprijinul Statelor Unite.

Tratatul a fost semnat de Marea Britanie și Mauritius la 22 mai 2025, după ani de negocieri privind statutul arhipelagului din Oceanul Indian. Prin document, Londra a acceptat recunoașterea suveranității Mauritius asupra Insulelor Chagos, păstrând însă controlul asupra Diego Garcia pentru o perioadă inițială de 99 de ani, astfel încât baza militară comună cu Statele Unite să poată continua să funcționeze.

Implementarea acordului a fost însă blocată în aprilie 2026, după ce administrația Trump și-a retras sprijinul. Legislația necesară pentru punerea în aplicare a tratatului nu și-a încheiat parcursul în Parlamentul britanic.

Trump numește acordul privind Chagos „teribil”

Dosarul a revenit în prim-plan în timpul primei întâlniri față în față dintre Donald Trump și premierul britanic Andy Burnham, desfășurată în marja Adunării Generale a ONU de la New York.

Publicitate
Ad Image

„Nu îl susțin. Cred că este un acord teribil”, a declarat Trump, referindu-se la înțelegerea cu Mauritius. Președintele american a subliniat importanța strategică a Diego Garcia și a spus că se așteaptă ca premierul britanic să reanalizeze acordul.

Burnham a declarat ulterior că Londra va „munci din greu” pentru identificarea unei soluții și s-a arătat încrezător că aceasta poate fi găsită împreună cu partenerii americani. Cu două zile înainte, premierul britanic afirmase deja că dorește să lucreze atât cu Washingtonul, cât și cu guvernul din Mauritius pentru a asigura funcționarea pe termen lung a bazei de pe Diego Garcia.

Poziția guvernului a fost clarificată și de ministrul Apărării, Wes Streeting.

„Acest acord, în forma în care este constituit în prezent, nu poate merge înainte fără sprijinul american”, a declarat Streeting pentru BBC. Ministrul a precizat că Londra trebuie să continue negocierile cu administrația Trump și cu Mauritius pentru a ajunge la o formulă acceptabilă pentru toate părțile.

Plățile prevăzute de acord au fost, de asemenea, suspendate „în această etapă”, potrivit ministrului britanic.

Cât ar costa acordul cu Mauritius

Structura financiară a tratatului este mai complexă decât o plată anuală fixă de 101 milioane de lire sterline.

Documentele oficiale prevăd plăți de 165 de milioane de lire anual în primii trei ani și de 120 de milioane de lire anual între anii patru și 13. Din anul 14, plata de bază de 120 de milioane de lire ar urma să fie indexată. Acordul include, separat, finanțarea unui fond pentru comunitatea chagossiană și granturi pentru proiecte de dezvoltare în Mauritius.

Guvernul britanic a calculat costul mediu anual al întregului acord la aproximativ 101 milioane de lire, în prețurile din 2025–2026, iar valoarea actualizată netă a plăților pe durata inițială de 99 de ani la aproximativ 3,4 miliarde de lire sterline.

Diego Garcia reprezintă principalul motiv pentru care Washingtonul are un rol esențial în viitorul acordului. Insula găzduiește una dintre cele mai importante infrastructuri militare americano-britanice din Oceanul Indian, capabilă să primească bombardiere strategice și să susțină operațiuni în Orientul Mijlociu, Africa și regiunea Indo-Pacific.

Baza a fost utilizată pentru operațiunile americane din timpul Războiului din Golf din 1991 și al războiului din Irak din 2003, precum și pentru misiuni în Afganistan. În 2024 și 2025, Diego Garcia a fost utilizată și pentru operațiuni americane împotriva rebelilor huthi din Yemen.

Disputa privind Iranul a amplificat tensiunile dintre Londra și Washington

Schimbarea de poziție a lui Donald Trump față de acordul Chagos s-a produs și pe fondul divergențelor dintre Washington și fosta administrație condusă de Keir Starmer privind utilizarea bazelor britanice pentru operațiuni împotriva Iranului.

În februarie 2026, presa britanică relata că Londra nu acordase Statelor Unite autorizația pentru utilizarea Diego Garcia în eventuale atacuri preventive împotriva Iranului, iar Trump a criticat în aceeași perioadă transferul suveranității asupra Chagos, calificând decizia drept „un act de mare stupiditate”.

Poziția britanică s-a modificat ulterior în contextul escaladării conflictului. În martie, guvernul Starmer a autorizat utilizarea unor baze britanice, inclusiv Diego Garcia, pentru atacuri împotriva unor obiective iraniene asociate amenințărilor asupra Strâmtorii Hormuz.

Un litigiu cu rădăcini în perioada colonială

Disputa asupra Insulelor Chagos precedă cu mai multe decenii actualele tensiuni dintre Londra și Washington.

Marea Britanie a separat arhipelagul de Mauritius în 1965, înainte ca statul insular să obțină independența în 1968. Între 1967 și 1973, întreaga populație a arhipelagului a fost fie împiedicată să se întoarcă, fie îndepărtată forțat de autoritățile britanice, în contextul dezvoltării bazei militare de pe Diego Garcia.

Într-un aviz consultativ din 2019, Curtea Internațională de Justiție a stabilit că procesul de decolonizare a Mauritius nu a fost finalizat legal și că Regatul Unit are obligația de a pune capăt administrării arhipelagului „cât mai rapid posibil”.

Tratatul semnat în 2025 trebuia să ofere o soluție juridică acestei dispute, asigurând în același timp funcționarea pe termen lung a bazei Diego Garcia. Opoziția administrației Trump a blocat însă implementarea sa, iar guvernul Burnham încearcă acum să găsească o formulă care să obțină simultan acordul Statelor Unite și al Mauritius.

Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *