Germania face un pas pe care, până nu demult, propria sa cultură de securitate l-ar fi tratat cu multă precauție. Cabinetul federal a aprobat extinderea substanțială a puterilor serviciilor de informații, inclusiv posibilitatea unor intervenții active împotriva infrastructurii folosite de adversari. Reforma răspunde în primul rând amenințărilor hibride, dar scoate la suprafață o problemă mai profundă: Berlinul nu mai vrea să rămână într-o poziție în care securitatea sa depinde disproporționat de informațiile furnizate de parteneri.

Cabinetul federal a aprobat la 12 august proiectul pentru reformarea legislației serviciilor de informații, o schimbare pe care Guvernul federal german o descrie drept cea mai amplă și profundă revizuire a cadrului juridic al Bundesnachrichtendienst, serviciul extern BND, și Bundesamt für Verfassungsschutz, serviciul intern BfV, din istoria Republicii Federale.

Nu este doar o extindere a accesului la date sau o actualizare a legislației pentru epoca digitală. Proiectul introduce ceea ce oficialii germani numesc explicit „capacități operaționale” și „măsuri active”.

Serviciile ar urma să poată pătrunde, în condiții strict reglementate, în sistemele informatice folosite de adversari, să copieze sau să șteargă date și să dezactiveze instrumentele utilizate în atacuri cibernetice. Totodată, BND va putea păstra anumite date colectate pentru perioade mai lungi, astfel încât acestea să poată fi analizate retrospectiv atunci când apare o criză.

Guvernul german spune că obiectivul este ca BND să poată reacționa mai rapid la atentate, schimbări de regim sau alte situații de criză și să furnizeze într-un timp mai scurt informații relevante partenerilor europeni.

Germania trece de la observație la intervenție

Aceasta este, de fapt, schimbarea care contează.

Timp de decenii, serviciile germane au funcționat într-un cadru mult mai restrictiv decât structurile similare din Franța, Marea Britanie sau Statele Unite. Constrângerile nu au fost accidentale. Ele au fost construite deliberat după experiența aparatului represiv nazist și, ulterior, sub influența lecției oferite de sistemul de supraveghere al Stasi în Germania de Est.

Acum, Berlinul consideră că modelul trebuie adaptat tipului de amenințări cu care se confruntă.

Ministrul de Interne, Alexander Dobrindt, a folosit chiar formularea că Germania trebuie să-și transforme structurile în „adevărate servicii secrete”, dotate cu capacități operaționale eficiente. Este însă poziția exprimată de ministru în susținerea reformei, nu o formulare doctrinară din textul oficial al proiectului.

Potrivit Reuters, noile atribuții sunt gândite pentru a permite reacții la sabotaj, spionaj, atacuri cibernetice și alte operațiuni clandestine desfășurate de actori externi.

Schimbarea fusese pregătită public de luni bune.

În februarie, șeful BND, Martin Jaeger, ridica la Conferința de Securitate de la München o întrebare neobișnuit de directă pentru tradiția serviciilor germane: dacă descurajarea războiului hibrid nu funcționează, este suficient ca Germania să continue să observe și să documenteze sau trebuie să poată lua contramăsuri active?

Răspunsul său era clar: BND trebuie să devină mai operațional. Reuters relata atunci că Jaeger lega schimbarea de intensificarea războiului hibrid rus și de operațiunile de influență, sabotaj și dezinformare identificate de autoritățile germane.

Șase luni mai târziu, cabinetul federal a transformat această discuție într-un proiect legislativ concret.

Reforma nu s-a născut în august 2026

Ar fi însă greșit să prezentăm schimbarea drept o reacție precipitată exclusiv la Rusia sau la incertitudinea din relația transatlantică.

Germania trebuia oricum să își revizuiască legislația serviciilor.

În 2020, Curtea Constituțională Federală de la Karlsruhe a decis că anumite prevederi privind supravegherea telecomunicațiilor străinilor aflați în afara Germaniei de către BND încălcau drepturile fundamentale garantate de Legea Fundamentală. În 2024, instanța a revenit asupra cadrului supravegherii strategice a comunicațiilor internaționale în contextul amenințărilor cibernetice, stabilind din nou limite constituționale și cerințe de proporționalitate.

Curtea de la Karlsruhe explică, așadar, de ce Germania trebuia să își rescrie legislația.

Nu explică însă, singură, de ce Berlinul a ales să folosească această rescriere și pentru a oferi serviciilor instrumente care merg dincolo de simpla colectare și analiză a informației.

Aici intervine schimbarea mediului strategic.

O asimetrie pe care Berlinul vrea să o reducă

În februarie, Thorsten Frei, responsabil la acel moment pentru Cancelarie, admitea într-o declarație citată de Reuters că mai multe atacuri împotriva Germaniei fuseseră împiedicate datorită informațiilor furnizate de servicii aliate care dispun de competențe mai largi decât cele germane.

Frei explica și ambiția Berlinului: serviciile germane trebuie să ajungă „la același nivel” cu partenerii europeni. Motivul este pragmatic. În cooperarea dintre serviciile de informații, spunea el, informația este „moneda forte”.

Șase luni mai târziu, aceeași preocupare apare în prezentarea reformei. Nina Warken, ministrul federal responsabil de coordonarea serviciilor, a afirmat că Germania este prea dependentă de sprijinul serviciilor de informații ale altor state și că această relație este, în prea multe domenii, una într-un singur sens.

Din aceste declarații se poate desprinde o problemă mai largă, fără ca ea să fie formulată ca atare într-un singur document oficial: Germania dispune, în anumite domenii, de mai puține capacități proprii decât partenerii de la care primește informații și încearcă acum să reducă această asimetrie.

Warken nu a vorbit despre o desprindere de Statele Unite și nici nu a identificat Washingtonul drept singura sursă a dependenței. Nu există, în acest moment, dovezi că SUA ar fi redus structural schimbul de informații cu Germania.

Miza este mai largă decât relația bilaterală cu Washingtonul. Valoarea unui stat într-o rețea de intelligence depinde nu doar de informațiile pe care le primește, ci și de cele pe care este capabil să le producă și să le pună la dispoziția partenerilor.

Rusia explică urgența

Dacă problema capabilităților germane este mai veche, Rusia a accelerat-o.

În septembrie 2025, cancelarul Friedrich Merz afirma că BND trebuie să ajungă la un nivel corespunzător dimensiunii economice și responsabilității politice a Germaniei în Europa. El descria arhitectura europeană de securitate drept fragilă și vorbea despre sabotaj, spionaj și campanii de dezinformare îndreptate aproape zilnic împotriva infrastructurii germane.

Reuters relata că Merz considera necesară o schimbare de paradigmă în politica externă și de securitate germană.

În februarie 2026, Martin Jaeger mergea mai departe și lega explicit necesitatea unor servicii mai active de amenințarea hibridă rusă. Potrivit Reuters, poliția germană înregistrase 321 de acte de sabotaj în anul precedent, multe dintre acestea fiind considerate probabil legate de Rusia. Moscova respinge în mod constant acuzațiile potrivit cărora ar desfășura campanii de sabotaj și alte operațiuni hibride în Europa.

Guvernul Merz nu răspunde doar prin legislație. Bugetele BND și BfV au crescut cu peste 25% în 2026, potrivit Reuters. Prin urmare, Berlinul pune în aceeași ecuație resurse financiare suplimentare, competențe noi și o abordare mai permisivă privind intervenția împotriva amenințărilor.

Acesta este motivul pentru care reforma nu poate fi redusă la o simplă operațiune juridică de conformare cu hotărârile Curții Constituționale.

O a doua dimensiune a Zeitenwende

Invazia rusă din februarie 2022 a forțat Germania să redeschidă o discuție pe care o evitase timp de decenii: câtă putere militară trebuie să dețină pentru a-și garanta propria securitate și pentru a-și susține rolul în Europa.

Răspunsul a fost Zeitenwende: refacerea Bundeswehr, creșterea cheltuielilor de apărare și revenirea securității militare în centrul politicii germane. Reforma serviciilor de informații nu reprezintă o nouă Zeitenwende. Poate fi citită însă ca o a doua dimensiune a transformării începute în 2022.

Berlinul pare să accepte că puterea militară nu este suficientă dacă statul rămâne dependent de alții pentru o parte importantă din informația pe baza căreia trebuie să decidă. Merz a legat deja cele două componente. În februarie, potrivit Reuters, cancelarul a prezentat întărirea serviciilor de informații ca parte a efortului mai larg de refacere a forțelor armate și de creștere a rezilienței Germaniei.

Logica este simplă. Un stat poate cumpăra avioane, rachete și sisteme de apărare antiaeriană. Dar dacă avertizarea timpurie, identificarea amenințărilor sau o parte importantă a tabloului informațional depind constant de un partener extern, autonomia sa de decizie rămâne incompletă.

Germania începe să reducă această diferență.

Nu este o desprindere de America

Dimensiunea americană există, dar trebuie păstrată în proporțiile pe care le permit faptele.

Berlinul nu anunță o ruptură cu Washingtonul și nu construiește o alternativă la cooperarea transatlantică. Noul BND este gândit în continuare pentru schimb de informații cu serviciile aliate, iar Guvernul german insistă asupra capacității de a furniza rapid informații partenerilor europeni. Ceea ce se schimbă este raportul dintre cooperare și capacitatea proprie. Timp de decenii, accesul la capabilitățile americane și ale altor aliați occidentali a permis Berlinului să funcționeze cu servicii mai restrânse operațional decât cele ale altor mari puteri. Astăzi, guvernul german spune deschis că această diferență trebuie redusă. Nu pentru a ieși din arhitectura occidentală de intelligence, ci pentru a conta mai mult în interiorul ei.

Aici se află dimensiunea politică mai puțin vizibilă a reformei din 12 august.

Germania nu încearcă să reproducă peste noapte capacitățile americane, britanice sau franceze și nici nu renunță la schimbul de informații cu aliații. Începe însă să investească într-un model în care dependența de capabilitățile altora este mai mică, iar contribuția proprie este mai mare.

După reînarmarea militară, Berlinul începe astfel să consolideze o altă componentă a puterii sale: capacitatea de a produce mai multă informație strategică prin propriile servicii și de a folosi noile instrumente operaționale în limitele stricte stabilite de legislația germană.

Citește și