Percepții diferite privind conflictul transnistrean
Alexandru Muravschi a atras atenția asupra lipsei unui dialog direct și continuu între conducerea Republicii Moldova și administrația din regiunea transnistreană, considerând această situație absolut anormală. Expertul a subliniat că, în ultimii cinci ani, nu au existat contacte la nivelul președintelui sau al prim-ministrului cu liderii de la Tiraspol, ceea ce blochează progresul în soluționarea conflictului transnistrean.
Muravschi a explicat că populația de pe malul drept al Nistrului a început să acorde o atenție redusă rezolvării conflictului, fiind preocupată mai mult de problemele cotidiene, după aproximativ 35 de ani de separare de malul stâng. În schimb, locuitorii regiunii transnistrene ar putea manifesta un interes mai mare față de soluționarea conflictului, având în vedere legăturile economice și sociale cu malul drept, inclusiv accesul la asigurarea obligatorie de asistență medicală.
Expertul a mai evidențiat faptul că a doua generație din regiunea transnistreană trăiește, de facto, în condițiile unui stat independent, iar percepția asupra unei posibile reunificări este influențată de situația economică și socială de pe malul drept, care nu oferă un model convingător pentru locuitorii din stânga Nistrului.
Responsabilitatea autorităților și rolul Uniunii Europene
Muravschi a pus o parte din responsabilitate asupra conducerii Republicii Moldova, care s-a retras din negocierile directe cu administrația transnistreană. El a menționat că, din punct de vedere juridic, reticența președintei Maia Sandu de a negocia cu liderul de la Tiraspol poate fi înțeleasă, însă politic, această lipsă de dialog este greșită în procesul de soluționare a conflictului.
Expertul a subliniat: „Da, ei nu trebuie să stea în fiecare zi la masa negocierilor. Da, munca preliminară, de pregătire, trebuie să fie realizată de alte persoane, de viceprim-ministru împreună cu echipa sa, de alte ministere și așa mai departe. Dar faptul că în ultimii 5 ani nu a existat niciun contact între Președintele Republicii Moldova și conducerea administrației transnistrene, niciun contact între Prim-ministrul Republicii Moldova și conducerea administrației de pe malul stîng al Nistrului este absolut anormal.”
De asemenea, expertul a remarcat că mesajele Uniunii Europene, conform cărora nesoluționarea conflictului transnistrean nu blochează procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, au influențat atitudinea actualei conduceri, în special a președintei Maia Sandu, pentru care aderarea la UE reprezintă o prioritate.
Muravschi a criticat ipoteza potrivit căreia, dacă aderarea la UE este posibilă fără rezolvarea conflictului, atunci autoritățile nu mai trebuie să caute o soluție pentru regiunea transnistreană. El a atras atenția și asupra lipsei unei abordări concrete privind problema în programele partidelor de opoziție, care se limitează la exprimarea dorinței unei soluționări pașnice, fără propuneri aplicabile.
Impactul războiului din Ucraina și scenariile pentru regiunea transnistreană
Muravschi a indicat că actuala conducere a Republicii Moldova ar putea spera că războiul din Ucraina va influența evoluția conflictului transnistrean, având în vedere izolarea și dificultățile economice cu care se confruntă regiunea, precum problemele energetice și provocările ce urmează în sezonul rece.
Expertul a sugerat că, în lipsa unor alternative, administrația de la Tiraspol ar putea renunța la rezistență, ceea ce ar permite autorităților moldovene să preia controlul asupra regiunii.
Priorități și propuneri pentru reintegrare
Dumitru Roibu, președintele Partidului Politic „Alianța Moldovenilor”, a susținut că reintegrarea Republicii Moldova trebuie să devină o prioritate națională reală, nu doar un slogan politic. El a subliniat necesitatea unei schimbări în abordarea procesului, în special în contextul geopolitic actual.
Roibu a punctat că reintegrarea este un proiect pe termen lung, care trebuie să fie tratat ca o prioritate națională, nu ca o temă partinică. Totodată, a evidențiat necesitatea clarificării cadrului constituțional și a formei statului ce va rezulta după reunificare, pentru a combate neîncrederea în rândul cetățenilor de pe malul stâng al Nistrului.
În ceea ce privește aspectele juridice, el a criticat modificările constituționale realizate prin evitarea mecanismului legal, menționând importanța menținerii articolului referitor la limba moldovenească ca element unificator în procesul de reintegrare.
Din punct de vedere economic, Roibu a propus un model de reintegrare care să includă industrializarea, accesul la energie electrică ieftină, dezvoltarea lanțurilor logistice, armonizarea politicilor fiscale și atragerea investițiilor strategice. El a subliniat necesitatea unui mecanism transparent pentru garantarea drepturilor de proprietate și recunoașterea deciziilor adoptate înainte de reintegrare.
Securitatea regiunii și influența Federației Ruse
Referindu-se la securitatea regiunii transnistrene, Dumitru Roibu a expus două posibile evoluții: fie integrarea Transnistriei în Republica Moldova cu sprijinul Federației Ruse, fie consolidarea regimului separatist, tot cu susținerea Rusiei.
El a mai atras atenția asupra necesității combaterii stereotipurilor și promovării reconcilierii între cele două maluri ale Nistrului, pentru a avansa în procesul de reintegrare.
