Rareș Bogdan: „România poate fi mare din nou”. Apel dur pentru o schimbare de viziune economică și geopolitică

Europarlamentarul Rareș Bogdan a publicat o postare amplă, cu accente geopolitice și economice, în care avertizează că România riscă să rateze, încă o dată, o fereastră strategică majoră, într-un moment în care ordinea economică globală se reconfigurează într-un moment în care ordinea economică globală se reconfigurează accelerat.

Mesajul, publicat pe Facebook, vine pe fondul unei apropieri tactice între Statele Unite și China pe câteva dosare comerciale și de securitate, dar și al competiției tot mai aspre pentru resurse, infrastructură strategică și influență în Europa extinsă. Tonul este, pe alocuri, apăsat și critic, însă miza pe care o ridică europarlamentarul este foarte concretă: cine va profita de noul val de capital și cine va rămâne, din nou, spectator.

Rareș Bogdan susține că România are un potențial „uriaș” pe scena geopolitică și economică europeană, dar este blocată de „mize mărunte, provinciale, irelevante” și de absența unei viziuni strategice coerente.

„Marea Neagră nu este un lac rusesc, ci o șansă pe care trebuie să o pricepem”, afirmă europarlamentarul, insistând că poziționarea geografică a țării poate deveni un avantaj economic și strategic major, dacă este exploatată inteligent.

Marea Neagră, energie și investiții

În centrul mesajului său se află ideea că România ar putea deveni un actor regional de prim rang în domenii precum energia, agricultura, mineritul, metalele rare sau industria de apărare.

Rareș Bogdan vorbește despre o „avalanșă de oportunități” generate de noua configurație geopolitică și economică internațională și subliniază că investitorii, români sau străini, caută înainte de toate predictibilitate. Fără ea, spune el, niciun discurs despre potențial nu se transformă în contracte și locuri de muncă.

„China va intra și mai mult în Europa, SUA se pregătesc de investiții masive la noi și în Grecia”, scrie europarlamentarul, sugerând că regiunea Mării Negre și Europa de Sud-Est vor căpăta o pondere tot mai mare în competiția economică globală.

În același timp, europarlamentarul critică ceea ce numește incapacitatea elitelor politice românești de a transforma avantajele strategice ale țării într-un proiect economic și geopolitic coerent.

„Planeta asta are câteva probleme de aprovizionare majore, iar noi deținem vreo două sau trei chei pe care nu reușim să le vârâm în broască”, afirmă acesta. Este, poate, cea mai usturătoare imagine din întreaga postare: a unei țări care ține în mână soluțiile, dar nu știe să deschidă ușa.

Critici dure la adresa clasei politice

Tonul devine semnificativ mai aspru în partea dedicată administrației și deciziilor politice din ultimele decenii. Europarlamentarul vorbește deschis despre „prostie”, „slugărnicie” și „lipsă de curaj”, invocând o serie de oportunități istorice pierdute și acuzând perpetuarea unei logici de „budoar politic balcanic”.

Bogdan respinge și reflexul constant al transferării responsabilității către actori externi.

„Adevărul pe care refuzăm să îl recunoaștem este că vina ne aparține nouă”, scrie el, într-un pasaj în care demontează explicațiile facile legate de influența Bruxelles-ului, a Rusiei, a Chinei sau a altor capitale europene. Este, în fond, un apel la maturitate politică, rar formulat atât de direct în spațiul public românesc.

Mesajul include și o critică implicită la adresa modului în care au fost gestionate resursele strategice și activele economice ale României după 1990.

„Când au avut, totuși, un mic curaj, decidenții au vândut domenii întregi la prețuri de mizerie pentru țară, dar profitabile pentru ei”, afirmă europarlamentarul.

România între potențial strategic și blocaj administrativ

Una dintre ideile centrale ale postării este că România se află într-un moment rar de oportunitate strategică, dar riscă să nu îl capitalizeze.

Rareș Bogdan afirmă că, în urma vizitelor sale la New York, Washington, Toronto, Paris, Londra, Roma, Abu Dhabi sau Riad, a constatat că România este percepută, în exterior, drept o țară cu potențial considerabil, ca destinație investițională și ca furnizor de securitate.

„Am văzut cum România este pe lista țărilor cu potențial uriaș”, susține acesta. Decalajul dintre felul în care este privită România din afară și felul în care se privește pe sine din interior devine, în textul europarlamentarului, una dintre temele cele mai apăsate.

În opinia sa, problema principală nu este lipsa resurselor, ci incapacitatea de a construi o viziune pe termen lung.

„Stăm la ușă, în loc să facem noi o ușă”, scrie Rareș Bogdan, într-una dintre formulele cele mai memorabile ale postării.

Un mesaj cu miză politică și economică

Postarea poate fi citită și ca un mesaj politic, într-un moment în care în România se discută intens despre direcția economică, investițiile strategice, poziționarea regională și viitorul guvernării.

Accentul pus pe predictibilitate, investiții, infrastructură strategică, Marea Neagră și industrie de apărare confirmă o tendință tot mai vizibilă: dosarele geopolitice și cele economice se suprapun în discursul politic intern, iar liniile dintre politica externă și politica economică se estompează.

În același timp, mesajul europarlamentarului indică o încercare de repoziționare a dezbaterii publice către teme de strategie economică și rol regional, într-un context internațional în care Flancul Estic al NATO, coridoarele energetice și securitatea economică europeană capătă o importanță crescândă. Rămâne de văzut în ce măsură acest apel la viziune strategică va produce și efecte politice concrete.

Textul integral al postării:

”Curaj și viziune sau lamentație și ignoranță? România poate fi uriașă în jocul geopolitic regional și scena economică europeană și chiar globală. Dar trebuie să iasă din mizele mărunte, provinciale, irelevante. Marea Neagră nu este un lac rusesc, ci o șansă pe care trebuie să o pricepem. Dacă facem asta, aducem aici, acasă la noi, foarte mulți bani.

Scena economică mondială se schimbă mereu. Întâlnirea SUA-China este un pas important, chiar dacă, dincolo la noile acorduri comerciale anunțate, dar nedetaliate, și știrea despre o viziune pe 3 ani, nu avem încă date certe. China va intra și mai mult în Europa, SUA se pregătesc de investiții masive la noi și în Grecia. Ce face, totuși, România? Investitorii români și străini nu au nevoie decât de un singur lucru PREDICTIBILITATE. Noi ce facem în această avalanșă de oportunități generate de poziționarea geostrategică și de resursele pe care ni le-a dat Bunul Dumnezeu la facerea lumii? Vom alege un premier care înțelege economie și mai ales rolul investițiilor și al relațiilor economice internaționale în viitorul imediat și de perspectivă al României? Sau vom rămâne captivii jocurilor mărunte, de budoar politic balcanic, în care „îmi iau jucăriile și plec” devine marca înregistrată și arată lipsa de înțelegere a lumii în care navigam?

Anul acesta am ajuns la New York, Washington, Toronto, Paris, Londra, Roma, Abu Dhabi, Riad și sunt mai mult în Capitala Europei, Bruxelles, decât la București. Am văzut cum România este pe lista țărilor cu potențial uriaș, dar care riscă din nou să rateze șansa să se poziționeze și ca un El Dorado investițional, dar și ca furnizor de securitate și jucător de calibru mare în domenii ca energie, agricultură, metale rare, mining, producție de armament strategic. Planeta asta are câteva probleme de aprovizionare majore, iar noi deținem vreo două sau trei chei pe care nu reușim să le vârâm în broască. Stăm turmentați în fața porții și ne mirăm.

Mă întreb dacă este prostie, ignoranță sau sunt interese ascunse? E aproape de neînțeles pentru mine cum de 35 de ani reușim doar să contemplăm ferestrele de oportunitate, în loc să le exploatăm. Cu siguranță, vina ne aparține. Oricât de mult ne lamentăm că e vina „străinilor”, a „Bruxelles-ului”, a rușilor, a chinezilor, a ungurilor sau a francezilor și nemților la un loc, adevărul pe care refuzam să îl recunoaștem este că vina ne aparține nouă sau celor care au condus guverne și ministere și care au ratat, rând pe rând, șansă după șansă. Din comoditate, teamă, slugărnicie, lipsă de curaj sau pur și simplu PROSTIE. Iar când au avut, totuși, un mic curaj, decidenții au vândut domenii întregi la prețuri de mizerie pentru țară, dar profitabile pentru ei.

Preferăm să ne comportăm ca niște provinciali care nu înțeleg ca România noastră poate fi din nou MARE în jocul geopolitic și economic european și nu numai. Stăm la ușă, în loc să facem noi o ușă. Avem tâmplari, avem material, dar avem prea mulți diriginți de șantier care nu știu care e mai șef.

Viziune înseamnă, în politica mare, în politica economică, să ai discernământ. Să gândești mare. Să nu privești România ca pe un lighean cu două rățuște isterice care trag la vâsle. Sau ca pe un coteț din care faci, periodic, o supă bună, să mănânce toată strada. Căci sunt străzi și mâine. Copiii vor crește și vor face la rândul lor copii. Și tu rămâi tot cu cinci găini pentru care iei subvenție.

Viziunea nu e micromanagementul cu care se mulțumește România. Viziunea înseamnă să gândești mare, ca să faci mare. Dacă nu, te limitezi la a-ți administra sărăcia, pe care pui două paiete și zici că-s safire. Safirele, la noi, sunt în pământ, pe pământ, la mare, în munte, sunt peste tot. Sunt mai ales oamenii care abia așteaptă să arate ce pot. Dar îi întreabă cineva și pe ei, sau cad, periodic, la algoritm?‘‘

Citește și

Rareș Bogdan, de Ziua Europei: „Leoaica Europa s-a activat”