Astronomii au cartografiat superclusterul Vela, o structură cosmică ascunsă de Calea Lactee
Astronomii au realizat prima cartografiere a superclusterului Vela, o structură uriașă aflată în „Zona de evitare” a Căii Lactee, dezvăluind dimensiuni și masă comparabile cu cele mai mari structuri din univers.
Superclusterul Vela, o aglomerare vastă de galaxii descoperită relativ recent, în 2016, se află la aproximativ 800 de milioane de ani-lumină de Pământ. Până recent, studiul său a fost dificil din cauza poziționării în spatele unei regiuni dense a Căii Lactee, denumită „Zona de evitare”.
Această zonă ocupă până la 20% din cerul vizibil și este dominată de stele, gaz și praf cosmic, care blochează observațiile optice. Din acest motiv, superclusterul a fost inițial numit „Terra incognita” („Pământ necunoscut”).
Analizele recente arată că superclusterul Vela se întinde pe circa 300 de milioane de ani-lumină, ceea ce îl face de aproximativ 3.000 de ori mai mare decât Calea Lactee. Structura cuprinde cel puțin 20 de roiuri de galaxii, fiecare conținând sute sau mii de galaxii legate gravitațional.
Masa totală a superclusterului este estimată la echivalentul a aproximativ 30 de cvadrilioane de sori. Harta realizată indică faptul că această masă este concentrată în principal în două nuclee majore care se deplasează unul spre celălalt.
Astronomul Renee Kraan-Korteweg, de la Universitatea din Cape Town, a declarat că echipa a fost „încântată” să confirme că superclusterul este „o structură coerentă la scară largă, comparabilă ca dimensiune și masă cu unele dintre cele mai mari și bine cunoscute superclustere din universul local”.
Noile estimări arată că superclusterul Vela are o masă mai mare decât Laniākea, structura cosmică din care face parte și galaxia noastră. Totodată, este considerat „un apropiat loc doi” față de superclusterul Shapley, unul dintre cele mai mari cunoscute până în prezent.
Există structuri cosmice mai extinse, precum Hercules-Corona Borealis Great Wall sau „Quipu”, însă acestea sunt clasificate ca ansambluri de superclustere, la un nivel superior.
Cercetătorii au propus și o denumire alternativă pentru Vela: Vela-Banzi, expresie care, în limba xhosa, vorbită de comunități indigene din Africa de Sud, înseamnă „dezvăluire pe scară largă”.
Pentru realizarea hărții, oamenii de știință au combinat aproximativ 65.000 de măsurători existente ale distanțelor galaxiilor cu circa 8.000 de observații noi de tip redshift, care determină viteza cu care galaxiile se îndepărtează analizând alungirea lungimii de undă a luminii.
Un rol esențial l-au avut aproximativ 2.000 de măsurători efectuate cu radiotelescopul MeerKAT din Africa de Sud, care detectează undele radio emise de norii de hidrogen din galaxii, permițând observarea unor regiuni invizibile în spectrul optic.
Renee Kraan-Korteweg a explicat dificultățile observaționale astfel: „Milioanele sau miliardele de stele care formează discul sunt atât de dense și atât de apropiate de planul galactic încât nu putem vedea cu ușurință prin el”. Ea a adăugat că „acolo unde avem stele, avem și numeroase particule minuscule de praf, iar, la fel ca în cazul stelelor, acest strat de praf devine tot mai dens pe măsură ce ne apropiem de plan”.
Cercetătorii consideră că viitoare instrumente radio mai performante ar putea îmbunătăți hărțile existente, însă nu toate galaxiile conțin cantități detectabile de hidrogen, ceea ce face ca anumite zone ale superclusterului să rămână dificil de observat.
Potrivit cercetătorilor, înțelegerea dimensiunii și vitezei acestor structuri este esențială pentru validarea modelelor cosmologice. „Pentru a înțelege una, trebuie să o cunoaștem pe cealaltă. Iar dacă le avem pe ambele, vom putea verifica dacă putem reconcilia aceste observații cu modelele universului”, a declarat Kraan-Korteweg.
