De Ziua Europei, europarlamentarul Rareș Bogdan a publicat pe rețelele sociale un text care iese din tiparul obișnuit al mesajelor protocolare. Fără felicitări de circumstanță, fără imagini cu steagul UE — ci o analiză personală, directă și uneori incomodă despre starea proiectului european.

„Leoaica Europa. Cel mai fascinant, dar și mai frustrant proiect de pe planetă. De asta o iubim atât de mult. Este aproape un om. Nu recunoaștem aici, nu simțim acasă. Anotimpurile ei politice ne arată limitele, dar și aripile, complexitatea are rădăcini adânci. Ce moștenire uluitoare! Democrația reprezentativă, Atena, dreptul roman, seducătoarea Renaștere, Iluminismul! Gândirea critică, dar și panta rei! Metamorfoze, dar și fundații. Visare, dar și temere. Creștinism! Mai ales că trebuie să-l apărăm! Oare o mai facem? Suficient? E obligatoriu, căci asta suntem, de acolo venim!„

Europa eficientă sau Europa relevantă?

Europarlamentarul nu evită tensiunile reale ale momentului. Recunoaște calitățile proiectului european — standardele, calitatea vieții, capacitatea de a reglementa tehnologia — dar pune direct pe masă vulnerabilitatea sa structurală în fața competiției globale.

„Complicata Europă mai este eficientă? Am fost și suntem creierul lumii în materie de standarde. Acum vorbim de protecția datelor și etica AI, de o capacitate uluitoare de a civiliza tehnologia. Admirabilă! În plus, este cel mai bun loc de trăit. Mai călduț. Dar ce rezistență organică are la risc? SUA și China fac ce se numește inovare prin distrugere creativă, iar Europa protejează ce are. Este lentă și uneori incapabilă să-și protejeze interesele economice. Mai ales în fața unor adversari agresivi.„

Diagnosticul nu este nou, dar rar apare formulat cu această franchețe de un politician european aflat în funcție.

Rareș Bogdan identifică și miza geopolitică a momentului cu precizie: „Unde suntem acum? Sfârșim concediul geopolitic. Ne trezim. După ce am externalizat securitatea către SUA și energia către Rusia, zicându-ne că astfel, războiul devine imposibil, iată că infernul recent ne-a trezit. Realitatea obiectivă ne-a pus în față calea: «soft power» fără «hard power» e neant. Acum nu ne mai unește doar idealismul, ci …să-i zicem frica sistemică.„

Finalul postării adresează explicit România și locul ei în acest moment european: „România devine tot mai relevantă în corul european. O știu toți. Nu o spun. Ce ne ține să o facă, dacă noi nu o facem suficient? Suntem o Europă în miniatură. Nu trebuie să ne subestimeze nimeni. Din infern am ieșit cu cicatricile care ne-au redat instinctul. Ne apărăm perimetrul și apărăm Europa. Din inerție, putem fi letali. Dar suntem creștini. La mulți ani, cetățeni europeni!„

Un mesaj care, dincolo de retorică, reflectă anxietățile reale ale unui continent care caută, în 2025, o nouă rațiune de a fi unit.

Mesajul integral al postării:

„Leoaica Europa. Cel mai fascinant, dar și mai frustrant proiect de pe planetă. De asta o iubim atât de mult. Este aproape de om. Ne recunoaștem aici, ne simțim acasă. Anotimpurile ei politice ne arată limitele, dar și aripile, complexitatea are rădăcini adânci. Ce moștenire uluitoare! Democrația reprezentativă, Atena, dreptul roman, seducătoarea Renaștere, Iluminismul! Gândirea critică, dar și panta rea! Metamorfoze, dar și fundături. Visare, dar și temere. Creștinism! Mai ales care trebuie să-l apărăm! Oare o mai facem? Suficient? E obligatoriu, căci asta suntem, de acolo venim!

Complicata Europă mai este eficientă? Am fost și suntem creierul lumii în materie de standarde. Acum vorbim de protecția datelor și etica AI, de o capacitate uluitoare de a civiliza tehnologia. Admirabilă! În plus, este cel mai bun loc de trăit. Mai cald. Dar ce rezistență organică are la risc? SUA și China fac ce se numește inovare prin distrugere creativă, iar Europa protejează ce are. Este lentă și uneori incapabilă să-și protejeze interesele economice. Mai ales în fața unor adversari agresivi. Ce îmi place: aici poți prospera fără să sacrifici individul pe altarul controlului. Ce nu îmi place, dar se corectează: insistând pe perfecțiune morală (și aici avem de discutat cum stabilim standardul de aur, pentru că derapajele sunt greu de înghițit) Europa noastră riscă să devină irelevantă economic. Avem noi o vorbă: și săraci, și gingași. Da, dar noblesse oblige! Deci să mergem la defilare, dar să nu cumva să adormim, căci vorba celor care vor să ne dezmembreze, dușmanul de clasă nu doarme. Realismul economic bate întotdeauna entuziasmul ideologic.

Uniunea Europeană aproape a traversat infernul ca să se trezească. Nu s-a unit la un pahar de șampanie, ci pe ruinele imperiilor care s-au devorat reciproc. Ce s-a întâmplat cu declarația lui Schuman? A apărut un mecanism de gestionare a traumelor istorice transformat în pact economic. Unde suntem acum? Sfârșim concediul geopolitic. Ne trezim. După ce am externalizat securitatea către SUA și energia către Rusia, zicându-ne că astfel, războiul devine imposibil, iată că infernul recent ne-a trezit. Realitatea obiectivă ne-a pus în față calea: „soft power” fără „hard power” e neant. Acum nu ne mai unește doar idealismul, ci …să-i zicem frica sistemică. Individual, ne pierdem relevanța. Deci vrei, nu vrei, bei, Grigore, aghiazmă! Pe tablă de șah sunt și jucători cu mai puțină istorie, și cu mai multă, dar teribil de pragmatici. Paradoxal, am avut nevoie de o criză la graniță ca să facem un pas înainte. Reforma s-a impus nu din voință, ci deoarece nu mai existau opțiuni. Costisitor, dar indispensabil.

Ca o leoaică. Pare calmă, coada i se mișcă încet, în pace. Inertă, dar vie. Dar dacă îi ataci puii…

Inerția istorică, birocratică care face să pară că UE se mișcă în reluare, o politețe care, pentru un observator extern, poate trece drept slăbiciune sau somnolență. Care sunt puii noștri? Standardul de viață. Și ne-am mobilizat. Am simțit în proximitate colții adversarului și am transformat 27 de voci divergente într-un bloc compact de sancțiuni.

Leoaica s-a activat. Dacă avem minte, controlăm un activ economic și legislativ care, împreună cu SUA, nu poate fi învins. Să nu uităm: împreună cu SUA! România devine tot mai relevantă în corul european. O știu toți. Nu o spun. De ce să o facă, dacă noi nu o facem suficient? Să ne vândă alții marfă? Suntem o Europă în miniatură. Nu trebuie să ne subestimeze nimeni. Din infern am ieșit cu cicatrici care ne-au redat instinctul. Ne apărăm perimetrul și apărăm Europa. Din inerție, putem fi letali. Dar suntem creștini. Sau mulți am fost botezați.

La mulți ani, cetățeni europeni! ”

Citește și