Oraș antic de 2.400 de ani reapare sub apele lacului Dicle Dam în sud-estul Turciei
Un oraș vechi de 2.400 de ani a reapărut sub apele lacului de acumulare Dicle Dam, în apropiere de districtul Eğil și orașul Diyarbakır, în sud-estul Turciei.
Situl arheologic s-a păstrat într-o stare neobișnuit de bună, cu structuri remarcabil de bine conservate, inclusiv moschei, morminte și o madrasa datând din epoci diferite. Lipsa intervenției umane după inundare a contribuit la menținerea integrității acestor construcții.
Dr. İrfan Yıldız, cercetător la Universitatea Dicle, a explicat că „în imaginile realizate de echipe sau atunci când apa se retrage, putem observa că aceste structuri istorice și-au păstrat integritatea și rămân în picioare, într-o stare solidă”.
Printre vestigiile identificate sub apă se numără o moschee, mai multe morminte asociate cu Profetul Elisei, Caferiye (cunoscută și sub numele de Lala Kasım), o madrasa din perioada otomană și baia Deran, datată în epoca bizantină.
Specialiștii susțin că starea de conservare a ansamblului este remarcabilă și că acesta oferă noi indicii privind evoluția istorică a văii Tigrului. Descoperirea a fost publicată de Universitatea Dicle și este considerată relevantă pentru înțelegerea transformărilor prin care a trecut regiunea.
Zona Eğil, parte a văii râului Tigru, a fost locuită de comunități antice cu mult înainte de apariția barajului. Locuitorii regiunii au legături istorice ce pornesc de la hitiți și ajung până în epoca otomană, perioadă în care au fost folosite și morminte preistorice.
De-a lungul timpului, regiunea a fost un punct de trecere și legătură pentru asirieni, perși, hurrieni, mitanni, romani și bizantini, ceea ce conferă sitului o valoare arheologică distinctă.
Lacul Dicle Dam a fost creat după construirea barajului, începută în 1986 și finalizată în 1997. Proiectul a fost conceput pentru asigurarea unei surse importante de apă în regiune. Înainte de umplerea rezervorului, unele situri arheologice au fost relocate, iar altele au fost abandonate, rămânând astfel sub apă, aproape neschimbate.
Arheologii atrag atenția asupra riscurilor la care sunt expuse ruinele, printre care variațiile nivelului apei, depunerile de sedimente și eroziunea, factori care pot afecta stabilitatea structurilor conservate până în prezent.
Dr. Yıldız a calificat descoperirea drept „extraordinară” și a susținut continuarea cercetărilor pentru protejarea sitului: „Pot fi realizate studii arheologice subacvatice asupra acestor vestigii”.
Studiile viitoare ar putea furniza informații suplimentare despre istoria regiunii și despre viața comunităților care au locuit aici în urmă cu mii de ani. Descoperirea deschide o nouă etapă de documentare pentru unul dintre cele mai vechi peisaje istorice din sud-estul Turciei.
