Documente recente relevă că Iranul a creat o rețea amplă și durabilă în Statele Unite
O investigație recentă realizată de National Union for Democracy din Iran semnalează crearea, pe o perioadă de aproape cinci decenii, a unei rețele instituționale de influență legate de Republica Islamică Iran pe teritoriul SUA, conform Jerusalem Post.
Raportul indică faptul că această prezență nu se limitează la activități tradiționale precum spionajul sau evitarea sancțiunilor, ci implică o infrastructură complexă construită în jurul unor organizații religioase, educaționale și comunitare.
Aceste concluzii apar într-un context tensionat al relațiilor dintre SUA și Iran, marcat de sancțiuni, conflicte indirecte în Orientul Mijlociu și acuzații reciproce privind ingerințe externe.
Potrivit unor surse internaționale, inclusiv Council on Foreign Relations și Brookings Institution, liderii revoluției iraniene din 1979 au avut în vedere transformarea regimului ca pe un proiect cu dimensiune globală.
Ruhollah Khomeini a promovat ideea exportului revoluției, continuată ulterior de Ali Khamenei.
Conform acestor analize, Iranul a folosit atât mijloace militare, prin grupări precum Hezbollah, cât și metode mai subtile, precum influența culturală și religioasă.
Raportul NUFDI susține că, în Statele Unite, această strategie a fost adaptată la mediul democratic, unde influența este construită mai eficient prin instituții decât prin structuri clandestine.
Un punct central al raportului este Alavi Foundation, o organizație nonprofit cu sediul în New York. Documentele judiciare analizate anterior de publicații precum Reuters și The New York Times arată că fundația a fost investigată de autoritățile americane pentru legături presupuse cu statul iranian.
Autoritățile SUA au încercat să confiște active ale fundației, inclusiv o clădire de pe Fifth Avenue, invocând suspiciuni de încălcare a sancțiunilor. Fundația a respins acuzațiile, însă cazul este adesea menționat în discuțiile despre influența iraniană.
Raportul NUFDI afirmă că această fundație a finanțat zeci de organizații din SUA, inclusiv centre islamice, școli și programe pentru tineri, descriind aceste instituții ca „noduri” dintr-o rețea mai amplă, în care educația religioasă și activitățile comunitare au un rol important.
Un analist citat spune: „O caracteristică comună în toate regiunile analizate este investiția consistentă în formarea unei perspective favorabile regimului în rândul copiilor și adolescenților”.
Un alt capitol al raportului se axează pe mediul universitar, considerat un teren propice pentru extinderea influenței ideologice, fiind menționat grupul Muslim Students Association, în special filiala sa persană.
De-a lungul timpului, FBI și audieri în Senatul SUA au semnalat posibile riscuri legate de astfel de organizații, inclusiv folosirea lor pentru colectare de informații sau influență ideologică, acuzații care au fost contestate și rămân subiect de dezbatere.
Analize publicate de Carnegie Endowment for International Peace evidențiază faptul că universitățile occidentale sunt frecvent ținte ale influențelor străine, nu doar din partea Iranului, ci și a actorilor precum China sau Rusia.
Raportul descrie un model instituțional replicabil, bazat pe asocierea dintre centre religioase și instituții educaționale, exemplificat prin Islamic Education Center din Potomac, Maryland.
Aceste centre oferă servicii variate, de la educație la activități comunitare, construind un ecosistem stabil, capabil să transmită valori și idei pe termen lung.
Publicații precum BBC și The Guardian au analizat anterior modele similare de influență folosite de diverse state, subliniind dificultatea de a distinge între activitatea religioasă legitimă și influența politică externă.
Raportul face referire și la evenimente mai vechi, precum asasinarea diplomatului iranian disident Ali Akbar Tabatabai în 1980, în Maryland, un caz documentat de presa americană și considerat unul dintre primele incidente de violență politică legate de Iran pe teritoriul SUA.
De asemenea, sunt menționate persoane și organizații din Virginia și Dearborn, Michigan, o zonă cunoscută pentru populația sa arabă și musulmană.
Instituții precum Islamic Center of America din Dearborn sunt citate ca exemple de influență comunitară extinsă, însă funcționează legal și fac parte din viața religioasă locală, iar acuzațiile privind legături politice rămân subiect de dispută.
Una dintre concluziile raportului este dificultatea autorităților occidentale de a face distincția între libertatea religioasă și influența unor state străine.
Experți citați de Chatham House și Atlantic Council arată că democrațiile liberale sunt vulnerabile în fața unor astfel de tactici, deoarece protejează libertatea de asociere și de exprimare.
Acest fapt creează un echilibru delicat între securitate și drepturi civile, iar măsurile de control pot genera controverse politice și juridice.
În 2026, pe fondul tensionării relațiilor regionale și al confruntărilor indirecte între SUA și Iran, subiectul influenței externe devine tot mai important.
Autoritățile americane au crescut monitorizarea activităților legate de Iran, inclusiv în domeniul propagandei și al finanțării organizațiilor.
Un analist citat în raport a spus: „Republica Islamică a construit această rețea pentru a supraviețui oricărei administrații prezidențiale. Întrebarea nu este dacă există, ci cum a fost posibil să funcționeze atât de mult timp și cum poate fi contracarată”.
În același timp, experții avertizează că nu toate instituțiile religioase sau comunitare pot fi asociate automat cu influența politică, iar generalizările pot avea efecte sociale și politice importante.
Subiectul influenței Iranului în Statele Unite rămâne unul complex și controversat, situat la intersecția dintre securitate națională, libertăți civile și geopolitică.
Raportul NUFDI evidențiază o posibilă dimensiune structurală a acestei influențe, dar concluziile sale necesită evaluări suplimentare și verificări independente.
Într-un context global unde competiția între state depășește domeniul militar și se extinde în zona informațională și societală, cazul Iranului reflectă o tendință mai largă de exercitare a influenței prin instituții, idei și rețele comunitare.
