O structură antică de 2.600 de ani, descoperită cu ajutorul tehnologiei spațiale
O construcție veche de aproximativ 2.600 de ani a fost identificată sub orașul egiptean Buto, în Delta Nilului, prin combinarea datelor satelitare cu investigații geofizice.
Scanările prin satelit și metodele geofizice au scos la iveală o structură veche ascunsă sub orașul Buto, oferind o nouă modalitate de a explora trecutul fără săpături extinse.
Descoperirea, publicată în revista Acta Geophysica, a fost posibilă prin combinarea informațiilor obținute cu satelitul Sentinel-1 și tehnici de tomografie electrică. Aceasta marchează un progres important în cercetarea siturilor arheologice greu accesibile.
Zona investigată, cunoscută sub denumirea Tell el-Fara’in, este acoperită de straturi groase de sedimente, apă și construcții suprapuse de-a lungul mileniilor, ceea ce a îngreunat accesul arheologilor la nivelurile vechi.
Buto este unul dintre cele mai vechi orașe egiptene, cu o istorie ce începe în perioada predinastică, acum peste 5.000 de ani. Orașul a fost reconstruit de mai multe ori, fiecare etapă acoperind-o pe cea anterioară.
Acumularea straturilor a creat un sit foarte complex. Nivelul ridicat al apei subterane și instabilitatea solului fac săpăturile adânci dificile și riscante, motiv pentru care multe structuri vechi au rămas neexplorate.
Studiul a început cu datele radar SAR furnizate de satelitul Sentinel-1, care pot detecta variații subtile sub suprafață, chiar și în condiții cu vegetație sau apă.
În studiu, momentul actual al utilizării acestor tehnologii în arheologie este numit „Epocă de aur” pentru capacitatea lor de a funcționa indiferent de condițiile meteorologice și pentru posibilitatea de a analiza suprafețe extinse.
Rezultatele au fost validate prin tomografia de rezistivitate electrică, o metodă ce măsoară reacția diferitelor materiale la curentul electric, permițând realizarea unui model tridimensional al subsolului.
Analiza a identificat în straturile superficiale un amestec dezordonat de resturi din perioadele ptolemaică și romană. Între 3 și 5 metri adâncime, au fost observate forme clare, organizate, ce indică prezența unor structuri construite.
Modelările au scos la iveală o clădire din cărămidă de lut, cu dimensiuni de aproximativ 25 pe 20 metri, construită pe o fundație pregătită artificial. Pentru confirmare, a fost realizată o săpătură limitată într-o zonă de 10 pe 10 metri, aleasă pe baza datelor obținute.
Săpătura a confirmat prezența zidurilor și a scos la lumină obiecte cu semnificație religioasă, datând din perioada saită, corespunzătoare celei de-a 26-a dinastii egiptene.
Printre artefactele descoperite se numără amulete reprezentând diverse divinități și un scarabeu inscripționat cu numele faraonului Thutmose III. Un obiect special este o amuletă hibridă ce combină trăsături de babuin, șoim și zeitate pitică.
Aceste elemente indică faptul că structura avea un rol ceremonial, posibil ca templu secundar, reședință pentru preoți sau complex funerar, deși funcția exactă nu este încă stabilită.
Înainte de construcție, zona a fost nivelată prin depunerea unor straturi de nisip, o adaptare la condițiile dificile din Delta Nilului.
Descoperirea sugerează existența altor structuri ascunse în apropiere, inclusiv temple potențiale, acoperite de straturi groase de argilă.
Cercetarea demonstrează că explorarea subsolului poate fi realizată eficient fără săpături extinse, combinând datele satelitare cu tehnici geofizice pentru a identifica precis zonele de interes.
Această metodă reduce costurile și limitează impactul asupra siturilor fragile, oferind totodată posibilitatea conservării patrimoniului într-un context în care schimbările climatice și dezvoltarea urbană reprezintă riscuri majore.
Buto este recunoscut drept unul dintre cele mai importante centre religioase din Egiptul antic, însă o parte semnificativă a istoriei sale rămâne încă sub pământ.
Noile tehnologii permit acum accesul la aceste straturi fără intervenții invazive, permițând identificarea structurilor și reconstruirea trecutului cu mai multă precizie.
Descoperirea arată că sub acest sit există încă elemente importante, așteptând să fie identificate prin metode moderne de analiză.
