Deputata Dumitrița Albu a transmis un mesaj public după ce a primit o scrisoare emoționantă din partea unei românce stabilite în Belgia, angajată în sistemul feroviar, care descrie dorul de țară și nevoia de speranță resimțită de mulți români din Diaspora.
Parlamentara afirmă că, în calitate de reprezentant al românilor din afara granițelor, primește frecvent mesaje care depășesc cadrul formal al corespondenței instituționale și reflectă realitățile personale și emoționale ale celor plecați.
„În calitate de deputat al Diasporei, ajung adesea la mine mesaje care nu seamănă cu petițiile-tip și nici cu scrisorile de protocol. Sunt mesaje scrise la capătul unei ture, între două opriri, cu mâinile încă prinse de ritmul muncii”, a declarat Dumitrița Albu.
Un astfel de mesaj a venit din Belgia, de la Mihaela Lejmi, româncă plecată din țară de aproape două decenii și angajată în sistemul feroviar belgian. Potrivit deputatei, autoarea scrisorii este „singura femeie româncă conductor de tren din această țară”, o profesie care implică responsabilitate și rigoare permanentă.
„Rădăcinile nu se pot deshuma și replanta”
În scrisoarea transmisă, Mihaela Lejmi descrie experiența vieții în Diaspora și legătura profundă pe care o păstrează cu România, în ciuda distanței și a integrării profesionale în străinătate.
„Stimată doamnă deputat,
Vă scriu din cabina de comandă a unui tren din Belgia. Sunt în Diaspora de 19 ani și sunt, în prezent, singura femeie româncă conductor de tren din această țară.
Vă scriu nu doar ca un cetățean care muncește în străinătate, ci ca un om care, după 19 ani de Diaspora, a înțeles că rădăcinile nu se pot deshuma și replanta. Ele rămân acolo, în pământul unde ne-am născut, și oricât de mult ne-am integra în alte societăți, purtăm mereu cu noi o valiză plină de amintiri.”
Autoarea evocă momentele în care dorul de țară revine spontan, declanșat de elemente aparent banale, dar profund personale.
„De multe ori, simțurile mă teleportează acasă fără permisiunea mea. Un miros, un gust sau o lumină anume mă duc instantaneu în curtea bunicii, în liniștea de atunci. Din acest dor neîncetat scriu versuri, încercând să traduc în cuvinte distanța care ne desparte de casă.”
Diaspora și nevoia de speranță
Scrisoarea subliniază că, în comunitățile românești din străinătate, dorul de țară este omniprezent, dar este însoțit adesea de îngrijorări legate de evoluția României.
„În comunitatea noastră din Belgia, dialogurile sunt mereu pline de nostalgie. Dar această nostalgie doare atunci când ne uităm spre țară și vedem figuri triste, oameni striviți de resemnare și o mentalitate care pare să fi stagnat. Ne întâlnim, povestim despre România, dar ceea ce ne lipsește cel mai mult nu este doar peisajul de acasă, ci speranța.”
Mesajul transmite, totodată, o dorință clară de schimbare și de reconectare reală cu țara de origine.
„Mi-aș dori ca mesajul meu să nu fie doar despre ceea ce ne lipsește, ci despre dorința ca speranța să fie renăscută. Ne dorim o Românie în care să nu ne mai simțim teleportați doar prin amintiri, ci atrași înapoi de o realitate în care meritocrația și respectul pentru om sunt lege.”
În final, apelul adresat Parlamentului este unul direct și simbolic, în numele milioanelor de români plecați.
„Vă rog să duceți în Parlament această voce a diasporei sensibile: suntem milioane de oameni care, deși conducem trenuri, construim clădiri sau vindecăm pacienți în alte limbi, visăm în limba română și așteptăm ziua în care «acasă» va fi din nou locul unde zâmbetul este mai prezent decât grija zilei de mâine.”
Deputata Dumitrița Albu a precizat că rolul său este tocmai acela de a transmite aceste mesaje în spațiul instituțional și de a reprezenta realitățile românilor din afara țării.
„Mi-a cerut să aduc această voce în Parlament, iar eu sunt aici exact pentru asta: să nu lăsăm experiența și durerea oamenilor plecați să se piardă între rapoarte și fraze sterile”, a declarat parlamentara.
Mesajul reflectă o realitate comună pentru milioane de români din Diaspora, pentru care integrarea profesională nu a însemnat ruperea legăturii emoționale cu România, ci menținerea unei identități construite între două lumi.
Articol realizat în baza unui parteneriat media.
