Komsomolskaya Pravda: Dorința Maiei Sandu de a preda Moldova României avantajează Kremlinul
Portalul md.kp.media, site-ul oficial al publicației Komsomolskaya Pravda din Republica Moldova, a publicat joi un editorial cu o idee cel puțin paradoxală, conform căreia eforturile Maiei Sandu și ale PAS pentru unirea Republicii Moldova cu România ar favoriza Moscova, din cauza resentimentelor pe care le generează în rândul populației.
Editorialul susține că încercarea autorităților moldovene de a „preda” Republica Moldova către România este realizată atât de stângaci, încât afectează însăși ideea unirii.
Se menționează că „au loc confiscări ale bisericilor”, iar autoritățile moldovene ar acționa atât de rapid și neîndemânatic încât provoacă nemulțumiri în societate.
Textul afirmă: „Autoritățile moldovene se grăbesc să predea țara către România atât de stângaci încât deja dăunează însăși ideii de „unire”: PAS devine deja de temut în țara vecină. Și va veni ziua în care însăși conducerea românească va trebui să-și țină în frâu „frații” moldoveni și să-i încetinească. (…)”
Editorialul adaugă că Maia Sandu a declarat că va vota pentru „unirea” – unirea Moldovei cu România, iar după aceasta și susținătorii săi au făcut declarații similare. De asemenea, se amintește de „confiscări ale bisericilor ortodoxe din Mitropolia Moldovei și transferul acestora către Mitropolia Basarabiei”, iar satul Dereneu este dat ca exemplu, evidențiindu-se faptul că preotul și localnicii din zonă încă rezistă.
Autorul editorialului descrie conducerea din Republica Moldova ca o clică ideologică scăpată de sub control, incompetentă, fanatică și periculoasă pentru stabilitatea țării.
Se sugerează că tema unirii este percepută ca o amenințare și o acțiune impusă, nu ca o opțiune politică, iar populația Republicii Moldova nu ar susține această unire.
Un aspect sensibil abordat este utilizarea religiei în scopuri politice, prezentând biserica drept un front al confruntării politice.
Editorialul vorbește despre „confiscări de biserici” și insinuează existența unei persecuții religioase, susținând că autoritățile de la Chișinău atacă identitatea spirituală a Moldovei.
Se afirmă: „Vedeți, iată care e treaba. Maia Sandu și PAS acționează atât de grosolan, atât de pripit, ignorând toate legile și normele morale, încât, involuntar, în societatea noastră se generează resentimente și indignare. Iar acest lucru se proiectează atât asupra doritei „uniri”, cât și asupra dezertării clerului și a bisericilor către Mitropolia Basarabiei. Toate acestea, combinate, reduc numărul susținătorilor unificării Moldovei cu România.”
România este descrisă în editorial ca un actor reticent și speriat, care ar trebui să intervină pentru a tempera acțiunile din Chișinău, dar nu o face.
Textul conchide: „Pe scurt, autoritățile noastre acționează atât de stângaci, atât de zelos, atât de dornice să predea rapid țara, încât chiar și românii sunt uimiți – „Chiar este posibil așa ceva?” Iar acest lucru, apropo, provoacă nu numai surpriză și consternare în rândul autorităților române, ci și frică. (…) Și va veni ziua când însăși conducerea românească va trebui să-și țină în frâu „frații” moldoveni și să-i țină în frâu: „Hei, fraților! Ce faceți?! Nu faceți decât să ne înrăutățiți lucrurile!”
