Seceta, terenurile rare și gazul: contextul ecologic al conflictelor globale
Conflictele actuale se desfășoară într-un cadru influențat de poziția Statelor Unite față de agenda ecologică și tranziția verde, marcată de retragerea din Acordul de la Paris din 27 ianuarie și de accentul pus pe combustibilii fosili, evidențiat de controlul exporturilor de petrol venezuelean după atacul asupra acestei țări, potrivit EFE.
În Iran, semnele de normalizare par să reducă tensiunea, după două săptămâni de proteste cauzate de prăbușirea economică a țării, agravată de criza energetică și de o secetă ce durează de șase ani. Ploile din decembrie au oferit doar o ușoară ameliorare a penuriei de apă din zeci de orașe, unele baraje având niveluri sub 2,5%. Măsurile adoptate, precum semănatul norilor și rugăciunile colective, au fost insuficiente.
Organizația Fanack Water a subliniat că seceta a fost un „factor cheie al nemulțumirii sociale și al riscului politic” în Iran. Această urgență hidrologică este un „multiplicator de riscuri”, generată parțial de schimbările climatice, dar evidențiază și „deficiențe structurale” precum pomparea excesivă a acviferelor și scurgerile din rețelele de apă. Mulți iranieni au fost obligați, afirmă această organizație, „să emigreze sau să iasă în stradă”.
În Groenlanda, aproximativ 20% din teritoriu, care nu este acoperit de gheață, sugerează că insula daneză ar putea fi o mare rezervă de resurse naturale. Se estimează că restul de 80% are un potențial semnificativ de extracție de petrol, gaz, uraniu, nichel, cupru și aur. Donald Trump a afirmat că nu va permite „Rusiei sau Chinei să ocupe Groenlanda” și că va acționa „fie cu bunăvoință, fie cu forța”.
Unele surse estimează că 25% din toate pământurile rare nedescoperite ar putea fi în Groenlanda. Acestea sunt esențiale pentru producția de dispozitive electronice și turbine eoliene. China este lider mondial în acest sector și colaborează cu Australia la proiectul Kvanefjeld pentru exploatarea acestor resurse, proiect blocat de guvernul local, așteptând o decizie judecătorească. În 2021, Groenlanda a decis să nu mai emită licențe pentru explorarea petrolului și gazelor din motive ecologice, măsură ignorată de Trump.
În Venezuela, situația recentă are implicații pentru sursele de energie din Caraibe. Guvernul din Trinidad și Tobago a semnat acorduri pentru gazele naturale cu Nicolás Maduro, dar acestea au fost suspendate în octombrie, după ce Trinidad a sprijinit desfășurarea militară americană în zonă pentru combaterea traficului de droguri. Totuși, Roodal Moonilal a declarat că nu au primit notificări oficiale privind suspendarea.
Licența emisă în octombrie de Oficiul de Control al Activelor Străine (OFAC) din Statele Unite pentru zăcământul de gaze Dragon, aflat în apele venezuelene, rămâne valabilă. Moonilal a subliniat: „Suntem foarte siguri că interesele Trinidad și Tobago vor fi apărate în ceea ce privește proiectele transfrontaliere.” Trinidad și Tobago este principalul exportator de gaz natural lichefiat din America Latină, dar depinde de gazul metan din Venezuela.
Grupul de lucru asupra efectelor ecologice ale războiului din Ucraina a denunțat eforturile Rusiei de a-și extinde influența în Arctica pentru a obține drepturi exclusive la resurse. Pe măsură ce ghețarii se topesc, Oceanul Arctic devine mai accesibil, iar Rusia îl consideră o „mare interioară” pentru rute comerciale și resurse. Extracția necontrolată din aceste regiuni va accelera schimbările climatice și va avea consecințe catastrofale.
Ucraina a anunțat la ultima COP de la Belém, în Brazilia, că va solicita Rusiei 43 de miliarde de dolari (aproximativ 36,865 miliarde de euro) ca despăgubire pentru emisiile de gaze generate de invazie, estimate la 237 de milioane de tone de carbon. „Cantitățile enorme de combustibil ars, pădurile incendiate, clădirile distruse, cimentul și oțelul utilizate: toate acestea sunt „carbon de conflict” și au un cost climatic considerabil”, a declarat viceministrul mediului, Pavlo Kartashov.
