Cum ajungeau vaccinurile în țară?
Un prim set de documente permite reconstituirea traseului prin care vaccinurile anti-COVID ajungeau în România, de la stadiul de propunere, trecând prin cel de decizie și până la implementare.
Un alt set de documente se referă la circumstanțele în care s-a născut litigiul dintre România și producătorul de medicamente Pfizer, în urma căruia statul român are de plătit despăgubiri de aproape 600 de milioane de euro.
În iunie 2020, Comisia Europeană a pus la punct un mecanism de achiziție centralizată a vaccinurilor pentru tot blocul comunitar. La acel moment, producătorii lucrau deja, într-un stadiu incipient, la dezvoltarea de vaccinuri anti-COVID, dar încă nu aveau vreun vaccin autorizat. Conform acestui mecanism, statelor le erau repartizate cote din viitoarele tranșe de vaccinuri, în funcție de populația țării (cotă pro-rata). României îi revenea o cotă de 4,26%. Mecanismul de alocare era rigid: odată oferta lansată, statele aveau 5 zile să o accepte sau să o refuze (opt-out). Dacă o acceptau, trebuiau să cumpere toată cantitatea alocată, nu cantități mai mici.
Comisia Europeană a constituit un Comitet European de Vaccinare, format din reprezentanți ai celor 27 de state membre. Din partea României, reprezentant a fost desemnat Cătălin Țucureanu, cercetător la Institutul Cantacuzino și consilier onorific al secretarului de stat Andrei Baciu, din Ministerul Sănătății.
Pe 20 noiembrie 2020, în România s-a înființat Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea (CNCAV), un organism interministerial aflat în subordinea Secretariatului General al Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, destinat să administreze întreaga problematică a campaniei de vaccinare. Președinte al CNCAV a fost desemnat medicul militar colonel Valeriu Gheorghiță, iar vicepreședinte Andrei Baciu, secretar de stat în Ministerul Sănătății.
Cum era aprobată achiziția vaccinurilor: decizia finală aparținea premierului
Documentele obținute de G4Media de la Secretariatul General al Guvernului conțin o parte din corespondența dintre Cătălin Țucureanu, tandemul Valeriu Gheorghiță – Andrei Baciu și Cabinetul primului ministru Florin Cîțu, între sfârșitul anului 2020 și începutul anului 2021, aferentă achiziției mai multor tranșe de vaccinuri Pfizer și Moderna. Documentele descriu următorul traseu de achiziție.
Cătălin Țucureanu participa la ședințele Comitetului European de Vaccinare și prelua de acolo informațiile relevante: ce vaccinuri sunt disponibile și în ce cantități, prețuri, calendare de livrare. De asemenea, în ședințele Comitetului European se discuta și despre perspectivele apariției de noi vaccinuri, stadiile de autorizare, eventuale probleme logistice. Cătălin Țucureanu punea toate aceste informații într-un document pe care îl înainta către CNCAV.
Valeriu Gheorghiță și Andrei Baciu, președintele și vicepreședintele CNCAV, întocmeau o notă de informare conținând toate informațiile primite de la Cătălin Țucureanu și o înaintau prim-ministrului Florin Cîțu și în atenția Secretariatului General al Guvernului, cu solicitarea de a dispune sau nu achiziția.
Premierul avea 5 zile la dispoziție pentru a lua o decizie: dacă nu transmitea un refuz explicit în acest termen, Comisia Europeană considera că achiziția a fost aprobată. Din documentele obținute rezultă că premierul aproba în aceeași zi achiziția, printr-o rezoluție „Da” sau „De acord”, semnată și ștampilată, fără să aștepte trecerea celor 5 zile.
Nota cu aprobarea premierului se transmitea înapoi către CNCAV, prin Secretariatul General al Guvernului, iar apoi către ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, ca ordonator de credite. În baza deciziei premierului, ministrul Sănătății semna „formularele de comandă” – documente conținând cantitățile repartizate României, care erau trimise Comisiei Europene pentru a fi integrate în comanda centralizată către producătorii de vaccinuri.
Se poate observa că, așa cum a fost configurată instituțional campania de vaccinare anti-COVID, centrul de decizie privind achiziția de vaccinuri a fost la nivelul prim-ministrului. Tot ce era în amonte ținea de zona de propunere, iar ce era în aval de zona de implementare.
Acest mecanism a funcționat până în mai 2022, când CNCAV s-a desființat, iar prerogativele sale legate de vaccinarea anti-COVID au fost transferate la Ministerul Sănătății și integrate în programele generale de vaccinare ale acestuia.
De ce a ajuns România în proces cu Pfizer și cum a fost ratată renegocierea contractului
Un al doilea set de documente primite de la Secretariatul General al Guvernului face parte din corespondența purtată în 2023 între ministrul Sănătății de atunci, Alexandru Rafila, prim-ministrul Nicolae Ciucă și ministrul de Finanțe, Marcel Boloș. Discuția se purta în legătură cu un contract de achiziție a 39 milioane de vaccinuri Pfizer, care trebuia să asigure necesarul pentru anii 2022-2023. Contractul fusese semnat în mai 2021, în mandatul de premier al lui Florin Cîțu, când ministru al Sănătății era Ioana Mihăilă.
În decembrie 2022, ca urmare a ameliorării situației epidemiologice, Comisia Europeană a demarat discuții cu Pfizer pentru a renegocia contractul de furnizare a vaccinurilor. Negocierile au durat până în 24 mai 2023, timp în care Comisia a ținut la curent autoritățile din statele membre cu evoluția discuțiilor. Renegocierea s-a soldat cu adoptarea Amendamentului 5 la contract, prin care statele care doreau să-l semneze primeau cantități mai mici de vaccin, eșalonate pe patru ani, dar trebuiau să plătească, la jumătate de preț, vaccinurile pe care nu mai doreau să le primească.
Termenul limită pentru acceptarea sau refuzarea Amendamentului 5 era 24 mai 2023. În caz de refuz, statele erau obligate să plătească întreaga cantitate de vaccinuri contractate inițial. Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a refuzat inițial atât să respecte contractul inițial, cât și să accepte Amendamentul 5, conform unei adrese către premierul Nicolae Ciucă din 17 februarie 2023. El propunea ca Comisia Europeană să găsească alte soluții, care să nu greveze bugetele statelor membre.
Documentele arată că, între timp, Alexandru Rafila și-a nuanțat poziția. Într-o informare pentru premierul Nicolae Ciucă din 9 mai 2023, cu 15 zile înainte de termenul-limită, acesta expunea rezultatul negocierilor finale dintre Comisia Europeană și Pfizer și solicita prim-ministrului să aleagă una dintre cele două variante disponibile pentru România:
– Să accepte Amendamentul 5, presupunând un efort bugetar de puțin peste 1 miliard de lei, din care aproape 300 de milioane plătibili în patru ani.
– Să refuze Amendamentul 5, caz în care România urma să plătească imediat aproape 1,9 miliarde de lei.
