Trump și influența sa asupra lumii contemporane
Donald Trump, președintele Statelor Unite, este un nume frecvent menționat în actualitate.
Nu este deloc ușor să ocupi fotoliul lăsat de președinți precum George Washington, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Dwight Eisenhower sau John F. Kennedy, acesta din urmă împușcat în condiții nici până azi complet elucidate. A fost asasinatul un act al unui singuratic sau parte a unui complot cu legături la Moscova și Havana? Rămâne un mister dacă asasinul a acționat singur sau a fost o rotiță într-un mecanism mai amplu.
Cuba, insula cunoscută pentru trestia de zahăr, rom, trabucuri și revoluția sa continuă, care a inspirat și sacrificiul argentinianului Ernesto Che Guevara, a devenit recent un obiectiv pentru Donald Trump. Criza economică severă și tensiunile generate de revoluția cubaneză au inflamat relațiile dintre Moscova și Washington, ducând, pentru zece zile, aproape de un conflict nuclear ce a fost evitat în ultimul moment de un comandant rus de submarin, care a fost cu scaun la cap. Acele evenimente au ieșit la iveală mult mai târziu. Situația rămâne tensionată, iar marile puteri, inclusiv cele nucleare, continuă să se confrunte. Rămâne întrebarea dacă va fi posibil să se prevină un război major, deschis și de proporții, între aceste națiuni înarmate cu tehnologii avansate, care amenință în permanență pacea rămasă în lume.
Donald Trump a preluat conducerea în lupta pentru păstrarea păcii. Pe de o parte, a organizat un nou summit politico-militar la Washington, iar pe de altă parte a declanșat un nou conflict militar în Orientul Mijlociu. Atacul lansat de SUA și Israel asupra Iranului ridică numeroase întrebări. Este clar că Israelul urmărește să împiedice Iranul să obțină arma nucleară, însă motivațiile Statelor Unite, aflate în plin an electoral, sunt mai puțin clare. Dezordinea globală ridică multe semne de întrebare cu privire la ce urmează.
Fost dezvoltator imobiliar și personalitate TV, Donald Trump este un bărbat plin de încredere în sine, egolatru într-o lume pe care o definește ca fiind plină de pierzători. Președintele, aflat aproape la jumătatea celui de-al doilea mandat și înaintea unei noi runde de alegeri, îi cataloghează pe mulți dintre cei din jur drept „loosers”, în timp ce el se consideră un „winner”. Îi place să fie perceput ca un lider puternic, un „barosan”, „jupîn”, „șef”, „bașkan” sau „boss”. Nu este primul lider care să se arate mândru; Alexandru cel Mare era orgolios, la fel Ginghis Han, marele han mongol care a cucerit jumătate din lume, iar Napoleon și-a pus singur coroana pe cap, sfârșind pe insula Sf. Elena, izolat și însoțit doar de aghiotantul său, Las Cassas, care a notat numeroasele sale lamentații. Nici dictatorii autoritari ai secolului XX nu trebuie uitați: Lenin, Stalin, Hitler, Mao, cu al său „carte roșie” care i-a adus venituri importante, fiind adoptată de sute de milioane. Proverbul „Ai carte, ai parte” i se potrivește și lui Mao Zedong. Totul este trecător.
În prezent, Donald Trump are o poziție dominantă. Are păreri adesea fistichii și îi place să fie în centrul atenției, admirându-se constant. Egolatria nu este o invenție a sa. Admiră deschis alte personalități ale lumii contemporane, unele dintre ele cunoscute pentru lipsa respectului față de drepturile omului și libertatea de exprimare. Sunt suficiente numele Vladimir Vladimirovici Putin și Xi, liderul Chinei comuniste, cu care Trump urmează să se întâlnească la Beijing. Întâlnirea a fost amânată cu o lună din cauza evenimentelor din Orientul Mijlociu. Conflictul deschis în regiune aduce zilnic noi probleme, iar creșterea prețului la benzină și motorină agravează situația, inclusiv în Romanistan, unde parlamentarii sunt implicați în certuri aprinse, asemănate cu dispute de piață.
În Statele Unite, situația este tensionată. Donald Trump se află într-o continuă confruntare cu democrații, printre care Joe Biden este ținta preferată a criticilor sale, dar nici soții Obama sau Clinton nu sunt scutiți de reproșuri constante. Contextul este imprevizibil și schimbător, iar subiectele noi apar și produc efecte neașteptate. Tensiunile cu Iranul erau deja evidente, israelienii fiind în conflict deschis cu ayatolahii de la Teheran, iar atacul asupra unei țări cu aproape 100 de milioane de locuitori, mare exportatoare de petrol, gaze naturale și terorism islamic, cu potențial dovedit de a obține arma nucleară, a fost un gest preventiv.
Trump susține cu fermitate că Groenlanda, Canada, eventual Mexicul și Marea Caraibelor ar trebui să aparțină Americii, iar Cuba ar putea fi următorul obiectiv, după ce a realizat în Venezuela operațiunea Maduro – luat și dus pe sus, la propriu și la figurat, la New York. Este adesea supărat pe diverse persoane, iar acum a luat în colimator liderii națiunilor europene, reproșându-le că nu susțin militar SUA și nu trimit nave de război în strâmtoarea Ormuz pentru a controla circulația petrolierelelor. Israelienii îi atacă zilnic pe militanții Hezbollah din Liban, însă nu există garanții că militanții Houthi din Yemen nu vor ataca navele pline cu produse petroliere.
China, mare consumatoare a hidrocarburilor din Orientul Mijlociu, evită să se implice direct în conflict și își concentrează atenția asupra Taiwanului, într-o manieră asemănătoare cetățeanului român care veghează atent asupra buteliei de gaz. Orice neatenție ar putea produce un dezastru. Nimeni nu dorește escaladarea conflictului. Donald Trump este supărat, dar se așteaptă să se calmeze după vizita în China.
