SUA solicită Groenlanda. Ce implicații ar putea avea
Întâlnirea de la Washington dintre miniștrii de Externe ai Danemarcei și Groenlandei, Lars Rasmussen și Vivian Motzfeldt, și oficialii americani Marco Rubio și JD Vance, a fost convocată de Copenhaga în contextul intensificării declarațiilor de la Casa Albă.
În cadrul întâlnirii, Rasmussen a subliniat că nu s-au înregistrat progrese în schimbarea poziției SUA, cerând respectarea suveranității teritoriale daneze. El a explicat că scopul discuțiilor a fost evitarea speculațiilor din presă și a reiterat că amenințările din partea Chinei și Rusiei nu sunt imediate și pot fi gestionate de Danemarca, Groenlanda și aliații lor.
„Nu am reușit să schimbăm poziția SUA“, a declarat Rasmussen, evidențiind o nouă realitate de securitate în Arctica. De asemenea, el a menționat că SUA a redus numărul personalului american staționat în Groenlanda de la 10.000 la 200 de persoane. Ca rezultat al întâlnirii, s-a decis formarea unui grup de lucru la nivel înalt pentru a explora perspectivele de colaborare pe probleme de securitate în zona Arctică, respectând totodată liniile roșii daneze.
Problema juridică legată de preluarea Groenlandei este complexă și fără precedent. Conform Cartei ONU, achiziționarea de teritorii prin forță sau amenințare este interzisă, întrebarea rămânând dacă presiunea economică poate fi considerată o formă de agresiune. De asemenea, Tratatul NATO prevede soluționarea pașnică a disputelor, fără a specifica răspunsurile în cazul amenințărilor asupra integrității teritoriale ale unui aliat.
În plus, Tratatul Uniunii Europene obligă la ajutor reciproc, dar aplicarea acestuia în cazul Groenlandei este complicată datorită statutului său de teritoriu autonom. Legea autoguvernării din 2009 recunoaște Groenlanda ca popor cu dreptul la autodeterminare, iar conform constituției daneze, orice cedare teritorială ar necesita proceduri constituționale și, eventual, referendumuri.
În cazul în care s-ar ajunge la un acord pentru cedarea Groenlandei, fie contra unei sume de 700 de miliarde, fie prin alte metode, ar fi necesar consimțământul legal al poporului groenlandez. Totodată, juriștii se întreabă cum se poate aplica autodeterminarea în acest context și cum se intersectează aceasta cu principiul integrității teritoriale.
Pe 13 ianuarie, republicanii au propus în Camera Reprezentanților un proiect de lege intitulat „Make Greenland Great Again”, care ar permite inițierea negocierilor cu Danemarca pentru achiziționarea Groenlandei. În același timp, un alt proiect de lege propus vizează interzicerea anexării sau ocupării teritoriului unui aliat NATO de către Trump.
Autoritățile din Groenlanda au declarat că insula nu este de vânzare și că, în cazul unei alegeri, ar alege Danemarca. Comentariile lui Trump, care a denigrat premierul groenlandez, au stârnit controverse și au evidențiat tensiunile existente.
Retorica lui Trump subliniază importanța Groenlandei pentru securitatea națională a SUA. El a afirmat că insula este esențială pentru un sistem de apărare antirachetă denumit Golden Dome, dar criticile sugerează că NATO ar putea oferi soluții alternative deja testate. De asemenea, preocupările legate de mineralele rare din Groenlanda sugerează că adevărata motivație ar putea fi resursele naturale.
Donald Trump are un buget considerabil pentru campania sa, strângând peste 102 milioane de dolari într-o perioadă scurtă, ceea ce îi oferă aliaților săi o putere semnificativă în alegerile de la jumătatea mandatului. Astfel, evaluarea implicațiilor juridice ale unei posibile anexări a Groenlandei trebuie să țină cont de statutul acesteia în dreptul internațional, dreptul UE și dreptul constituțional danez, cu toate că deciziile finale ar trebui să fie dictate de voința Congresului american.
