Starmer, acuzat la ONU de crime împotriva umanității în cazul Chagos
Keir Starmer face obiectul unei plângeri depuse la Națiunile Unite care îl acuză de posibile „crime împotriva umanității” legate de tratamentul populației chagossiene, în contextul tensiunilor militare din regiune după un atac cu rachete atribuit Iranului asupra bazei Diego Garcia, potrivit FoxNews.
Plângerea a fost depusă de James Tumbridge, procuror general al guvernului chagossian în exil, și îl menționează explicit pe premierul britanic.
Documentul susține că acțiunile recente ale autorităților britanice ar putea constitui o continuare a unei politici istorice de relocare forțată a populației indigene din arhipelagul Chagos.
Potrivit sesizării, ordinul emis în februarie 2026 pentru îndepărtarea a patru chagossieni care s-au întors pe insule ar putea duce la „ștergerea fizică completă” a acestui grup etnic. Documentul califică situația drept „deplasare forțată” și avertizează că aceasta ar putea echivala cu „epurare etnică”.
Contextul istoric este esențial: între 1968 și 1973, aproximativ 2.000 de locuitori ai arhipelagului au fost evacuați pentru a permite instalarea unei baze militare americane pe insula Diego Garcia, teritoriu administrat de Regatul Unit.
Diego Garcia este cea mai mare insulă din arhipelagul Chagos și găzduiește una dintre cele mai importante baze militare ale Statelor Unite în afara teritoriului american. Baza este utilizată pentru operațiuni aeriene și navale în Orientul Mijlociu și Asia.
Acordul din 1966 dintre Regatul Unit și SUA permite utilizarea bazei pentru scopuri militare, inițial pentru 50 de ani, fiind ulterior extins. În prezent, Londra analizează posibilitatea transferului suveranității arhipelagului către Mauritius, păstrând în același timp baza printr-un contract de leasing pe termen lung.
Situația din regiune s-a tensionat suplimentar după ce, pe 20 martie 2026, Iranul ar fi lansat două rachete balistice către Diego Garcia de la o distanță de peste 3.700 de kilometri. Deși rachetele nu și-au atins ținta, incidentul a evidențiat vulnerabilitatea și importanța strategică a bazei.
Acest episod se înscrie într-un context mai larg de escaladare a tensiunilor în Orientul Mijlociu și în zona Oceanului Indian, unde infrastructura militară occidentală joacă un rol esențial în securitatea regională.
În mod paradoxal, liderii comunității chagossiene în exil susțin menținerea prezenței militare americane în regiune. Prim-ministrul chagossian, Misley Mandarin, a declarat că Statele Unite sunt un „aliat de încredere pentru securitatea globală”.
„Dorim să menținem relații pozitive cu SUA și să continuăm prezența militară americană pe Diego Garcia”, a afirmat acesta, subliniind importanța acordului din 1966.
Această poziție reflectă o diferențiere clară între sprijinul pentru infrastructura de securitate occidentală și nemulțumirile legate de politica britanică privind dreptul la întoarcere al populației indigene.
Situația juridică a arhipelagului Chagos rămâne complexă. În 2019, International Court of Justice a emis un aviz consultativ prin care a declarat că administrarea britanică a insulelor este ilegală și că acestea ar trebui returnate Mauritiusului.
Ulterior, United Nations General Assembly a adoptat o rezoluție în același sens, crescând presiunea asupra Londrei.
Guvernul britanic a analizat un acord de transfer al suveranității, dar procesul a fost suspendat recent, oficialii invocând dificultăți politice.
Plângerea depusă la ONU împotriva premierului britanic Keir Starmer aduce din nou în prim-plan una dintre cele mai controversate moșteniri ale politicii externe britanice: relocarea forțată a populației chagossiene.
În același timp, evoluțiile recente din plan militar subliniază importanța strategică a regiunii, complicând și mai mult orice soluție politică.
În timp ce Regatul Unit încearcă să echilibreze obligațiile internaționale, securitatea regională și relațiile diplomatice, cazul Chagos rămâne un test major pentru angajamentul față de drepturile omului și dreptul internațional.
