Seceta pune în pericol producția de benzină în SUA; un oraș impune restricții de apă
Seceta prelungită în sudul Texasului afectează grav rezervele de apă din Corpus Christi, oraș cu un rol important în producția a 5% din benzina consumată în Statele Unite.
Corpus Christi, un oraș-port situat pe coasta Golfului Mexic în Texas, trece printr-o criză severă a resurselor de apă. După aproape șapte ani de secetă, nivelul principalelor rezervoare a scăzut până la minime istorice. Autoritățile locale anunță că este posibil să fie necesare restricții suplimentare pentru populație și industrie.
Cu o populație de aproximativ 317.000 de locuitori, orașul furnizează apă și pentru zonele limitrofe, încercând să evite o situație critică. Peter Zanoni a declarat că este „foarte puțin probabil ca zona să rămână fără apă”, însă, în absența precipitațiilor consistente sau a unor noi surse, consumul va trebui limitat.
Corpus Christi are o importanță majoră în economia energetică a SUA, producând aproximativ 5% din benzina folosită la nivel național. Zona găzduiește rafinării, combinate petrochimice și unități de producție a oțelului.
Consumul de apă al industriei este ridicat, companiile mari utilizând până la 60% din apa orașului. Aceasta complică gestionarea crizei, mai ales că cererea a crescut odată cu extinderea capacităților industriale în ultimii ani.
Oficialii recunosc că situația este rezultatul unor decizii luate pe parcursul mai multor ani. Peter Zanoni a spus: „Pur și simplu nu am ținut pasul cu dezvoltarea surselor de apă și a infrastructurii, așa cum ar fi trebuit. Este rezultatul unor decenii de neglijență”.
După seceta din anii 2010, orașul a investit în extinderea unei conducte care aduce apă din râul Colorado, iar proiectul a devenit complet funcțional abia anul trecut. Totodată, planurile pentru o uzină de desalinizare, propuse încă din 2016, au fost amânate din cauza costurilor estimate la 1,3 miliarde de dolari și a preocupărilor privind impactul asupra mediului.
„Dacă administrația locală de atunci ar fi dus proiectul la capăt, am fi avut deja acea uzină funcțională”, a afirmat Zanoni.
În prezent, orașul a activat nivelul 3 din planul de reducere a consumului de apă, care presupune restricționarea utilizării apei în exterior și apeluri la economisire.
Locuitorii resimt direct aceste măsuri. Isabel Araiza, cofondatoare a unui grup civic local, a precizat că oamenii sunt nemulțumiți de restricții și de creșterea costurilor. Mulți consideră că industria nu este supusă acelorași constrângeri.
Sistemul actual permite companiilor să plătească o taxă fixă pentru a evita majorări mai mari în perioadele de secetă. Araiza susține că acest mecanism reduce motivația pentru economisire. Autoritățile resping această idee și susțin că industria nu este scutită de măsuri de conservare.
Pentru a compensa lipsa precipitațiilor, autoritățile au început să folosească apele subterane, extrăgând deja milioane de galoane suplimentare, cu intenția de a crește acest volum.
Un proiect important, Evangeline Groundwater Project, ar putea furniza o cantitate semnificativă de apă printr-un sistem de conducte și aproximativ 20 de puțuri. Inițiativa așteaptă aprobarea statului, iar oficialii speră ca apa să fie disponibilă până în noiembrie.
Totuși, există îngrijorări legate de calitatea apei și riscul epuizării resurselor subterane.
Autoritățile monitorizează situația atent. Un prag critic este atins când cererea de apă depășește oferta pe o perioadă de 180 de zile. În funcție de condiții, o stare de urgență ar putea fi declarată între mai și octombrie sau ar putea fi evitată.
Într-un astfel de caz, restricțiile devin obligatorii pentru toți consumatorii, iar impactul asupra industriei poate fi major. Don Roach a declarat: „Când oprești apa folosită pentru răcire în majoritatea acestor industrii, ele trebuie pur și simplu să se oprească. Nu există altă soluție”.
Reprezentanții industriei afirmă că există eforturi de adaptare. Bob Paulison a declarat că firmele „au cea mai mică flexibilitate în a reduce pur și simplu consumul de apă”, dar rămân optimiști că pot diminua utilizarea și continua activitatea.
În lipsa unei soluții rapide, condițiile meteorologice rămân decisive. David Loeb a spus: „Ne rugăm activ pentru un uragan”, exprimând astfel dependența de precipitații, chiar dacă afirmația a fost făcută pe jumătate în glumă.
