O nouă ordine mondială se conturează în contextul conflictului din Strâmtoarea Ormuz
Conflictul dintre Statele Unite și Iran în jurul Strâmtorii Ormuz a generat o criză care afectează stabilitatea energetică globală și ordinea geopolitică internațională.
În urma atacului din 28 februarie 2026 asupra Iranului, Teheranul a închis Strâmtoarea Ormuz, ceea ce a dus la o încetinire semnificativă a fluxului de petrol și perturbări în lanțurile globale de aprovizionare, inclusiv în sectorul semiconductorilor. Spre deosebire de crizele energetice anterioare, alianța occidentală nu s-a consolidat, ci s-a fracturat, iar țări precum Marea Britanie, Germania și Franța au refuzat implicarea directă în conflict.
De asemenea, Uniunea Europeană a semnat acorduri comerciale majore cu America Latină și India, evitând pe alocuri Statele Unite. Hegemonia dolarului este vizibil afectată, ponderea sa în rezervele globale scăzând, iar comerțul în monede precum yuani sau dirham crescând rapid. Sistemul chinezesc CIPS câștigă teren, iar Arabia Saudită a început să vândă petrol în afara petrodolarului.
Statele Unite se confruntă cu dificultăți în garantarea securității rutelor energetice vitale, iar aliații tradiționali caută alternative. Acest context marchează o posibilă destrămare a ordinii unipolare stabilite după cele trei șocuri petroliere din secolul XX.
Conflictul a evidențiat limitele puterii militare americane, în condițiile în care Iranul folosește drone și rachete low-cost pentru a contrabalansa superioritatea tehnologică a adversarilor. Potrivit Pentagonului, Iranul produce în continuare aceste arme la un cost de circa 35.000 de dolari pe unitate, față de costurile ridicate ale sistemelor americane. Costurile directe ale războiului pentru SUA au depășit 25 de miliarde de dolari.
Blocada navală americană asupra porturilor iraniene exercită presiune economică, dar Teheranul pare capabil să reziste unui conflict prelungit. Amenințările președintelui Donald Trump privind o intervenție terestră sunt considerate de analiști ca o greșeală cu potențiale consecințe grave. Popularitatea lui Trump scade, iar un angajament militar major ar putea declanșa o criză politică internă.
Pe plan internațional, SUA se află într-o izolare rară, iar principalii aliați occidentali au refuzat să susțină o operațiune considerată ilegală de unii dintre aceștia. Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că „o națiune întreagă este umilită de conducerea iraniană”.
În aprilie 2026, s-a instaurat o încetare fragilă a focului, însă fără o pace definitivă, iar conflictul continuă să fie centrat pe Strâmtoarea Ormuz și programul nuclear iranian. Operațiunea „Project Freedom”, care vizează escortarea navelor prin Ormuz, a fost întreruptă în luna mai de către Statele Unite, invocând „progrese mari” în negocieri, dar și din cauza lipsei accesului la spațiul aerian saudit și kuweitian necesar desfășurării operațiunii.
Arabia Saudită a suspendat accesul SUA la bazele aeriene și spațiul său aerian pentru această operațiune, iar Kuwait a urmat exemplul, ceea ce a forțat Casa Albă să facă un pas înapoi. Motivul oficial este legat de riscurile escaladării în regiune și protecția infrastructurii critice din Golf. Acest fapt reflectă o autonomie tot mai mare a Arabiei Saudite și o lipsă de coordonare diplomatică a Washingtonului.
În același timp, situația din Golf rămâne tensionată. La 4 mai, Emiratele Arabe Unite au raportat interceptarea a 15 rachete și patru drone, iar un petrolier al companiei ADNOC a fost lovit de drone. În Oman, un atac a rănit două persoane într-o zonă rezidențială din Peninsula Musandam. Marina americană a oprit sau redirecționat 48 de nave suspectate că transportau petrol sau mărfuri iraniene.
Campania aeriană comună a SUA și Israelului a afectat semnificativ programul iranian de rachete balistice înaintea armistițiului, vizând infrastructura, logistica și rețelele de comandă, ceea ce a redus capacitatea Iranului de a-și executa planul de campanie.
În Liban, conflictul dintre Israel și Hezbollah continuă, cu peste 2.700 de morți conform Ministerului Sănătății libanez, majoritatea civili. Președintele libanez Joseph Aoun a cerut un acord de securitate clar și încetarea atacurilor pentru orice întâlnire cu Benjamin Netanyahu. Propunerea președintelui Trump de a-i aduce pe cei doi la Casa Albă rămâne momentan doar un gest diplomatic.
În concluzie, situația din regiunea Strâmtorii Ormuz și Orientul Mijlociu este marcată de o pauză armată instabilă, cu riscuri ridicate de reluare a conflictelor, iar negocierile diplomatice sunt încă dificile și fără un rezultat clar.
