Munca forțată a nord-coreenilor în Rusia: program extins și condiții dure
Un raport recent realizat de organizația Global Rights Compliance aduce în atenție condițiile în care muncitori nord-coreeni sunt trimiși să lucreze în Rusia, în cadrul unui program de stat, în ciuda sancțiunilor impuse de Organizația Națiunilor Unite.
Ancheta se bazează pe declarații directe ale unor muncitori care au participat la acest sistem organizat de Coreea de Nord. Conform datelor, zeci de mii de persoane sunt implicate în acest program, despre care se afirmă că funcționează în ciuda sancțiunilor impuse de Organizația Națiunilor Unite.
Un fost muncitor, identificat doar prin inițialele RT, a oferit un interviu pentru Fox News Digital, în care a povestit că a fost atras de promisiunea unor venituri mai bune.
„Mi s-a spus că pot câștiga bani. Atât. Nimeni nu a menționat o cotă. Nimeni nu mi-a spus că cea mai mare parte din ceea ce câștig va fi luată”, a spus acesta.
RT spera să economisească bani pentru familia sa, însă realitatea întâlnită în Rusia a fost diferită:
„Am crezut că, dacă merg în Rusia și muncesc din greu, pot strânge suficient pentru a construi o viață mai bună pentru familia mea. Când am ajuns, am realizat că nimic din toate acestea nu era adevărat.”
Raportul estimează că aproximativ 100.000 de muncitori nord-coreeni ar fi implicați în acest program de muncă în străinătate.
Mărturiile descriu un regim de lucru intens și condiții grele. RT a detaliat: „Trezește-te înainte de ora 6 dimineața, în iarna rusească. Mergi în grup la șantier. Muncești de la 7 dimineața până la 10, 11 noaptea, uneori chiar până la miezul nopții. Fără pauze. Nu există un program fix de încheiere.”
Lucrările continuau indiferent de starea vremii: „Plouă, ninge, nu contează. Lucram fără mănuși, fără încălzire, fără echipament de protecție.” Lipsa echipamentului adecvat a provocat răni: „Mâinile mi s-au crăpat atât de tare încât nu mai puteam ține uneltele. Dar nu te oprești.”
Raportul menționează că un muncitor poate ajunge să lucreze până la 420 de ore lunar.
Un aspect esențial al acestui sistem este obligația muncitorilor de a plăti lunar o sumă fixă către statul nord-coreean. Experta Yeji Kim a explicat în raport: „Fiecare muncitor nord-coreean trimis în străinătate trebuie să plătească o sumă lunară obligatorie către stat, cunoscută sub numele de ‘gukga gyehoekbun’.”
Venitul mediu lunar al muncitorilor este de circa 800 de dolari, însă între 600 și 850 de dolari sunt reținuți pentru această cotă, alături de alte costuri precum transportul și cazarea.
RT a detaliat: „În fiecare lună trebuie să plătești. Nu există negociere. Dacă nu atingi suma, datoria se reportează pentru luna următoare.”
El a adăugat că muncitorii sunt avertizați că trebuie să respecte aceste cerințe „prin orice mijloace necesare, chiar dacă asta înseamnă să plătească din propriul buzunar.”
În unele situații, muncitorilor le rămân aproximativ 10 dolari pe lună după deduceri.
Raportul subliniază restricțiile severe privind libertatea de mișcare. Muncitorilor li se confiscă pașapoartele la sosire, după cum afirmă RT: „Pașaportul meu a fost luat în ziua în care am ajuns. Nu l-am mai ținut niciodată în mână.”
Ei sunt supravegheați constant și au acces limitat în afara locului de muncă. „Orașul era chiar acolo, dincolo de gard, dar eram izolați de el”, a spus RT.
Condițiile de trai descrise includ spații aglomerate, igienă precară și acces restrâns la toalete. Unii muncitori au menționat că aveau doar una sau două ocazii pe an să facă duș, iar în unele cazuri doar o singură zi liberă anual.
Raportul afirmă că au fost identificate toate cele 11 indicii de muncă forțată stabilite de Organizația Internațională a Muncii, inclusiv reținerea salariilor, limitarea libertății, muncă excesivă și condiții abuzive.
Estimările citate în raport indică faptul că acest program generează anual aproximativ 500 de milioane de dolari pentru Coreea de Nord, reprezentând o sursă importantă de venit în contextul sancțiunilor internaționale.
Autorii raportului atrag atenția asupra rolului statelor gazdă, care permit desfășurarea activităților pe teritoriul lor.
Până la publicarea articolului, Ministerul rus de Externe și misiunea Coreei de Nord la ONU nu au oferit un răspuns oficial la solicitările de comentarii.
RT, unul dintre puținii care au reușit să părăsească acest sistem, a spus că simte o responsabilitate să dezvăluie aceste informații: „Suntem oameni ca voi, dar muncim ca niște animale. Avem familii. Am plecat de acasă pentru a le oferi copiilor noștri ceva mai bun.”
El a adăugat că situația continuă: „Vreau ca oamenii să știe că, chiar acum, sunt oameni pe șantierele din Rusia care muncesc 16 ore pe zi, dorm în containere, nu câștigă nimic și nu au nicio modalitate de a pleca.”
