Maduro, cu opțiuni limitate de reacție după confiscarea unui petrolier venezuelean de către administrația Trump
Ultima acțiune ofensivă a administrației Trump împotriva Venezuelei, confiscarea unui petrolier care transporta petrol supus sancțiunilor americane, a generat o reacție de indignare din partea guvernului lui Nicolás Maduro.
Cu toate acestea, analiștii susțin că regimul are puține opțiuni practice de a riposta fără a provoca daune suplimentare propriilor interese. Experții afirmă că Maduro ar putea viza interesele petroliere americane din Venezuela, dar o astfel de acțiune ar afecta mai mult regimul său, deja în dificultate financiară, decât Statele Unite.
De asemenea, Maduro ar putea suspenda zborurile de deportare charter din SUA, ceea ce ar fi, din nou, o lovitură pentru propriile sale interese, spun specialiștii. „Venezuelenii pleacă din țară din cauza condițiilor teribile create de regim”, a afirmat Connor Pfeiffer. „Reîntoarcerea acestora, chiar și pe zboruri de deportare charter din SUA, contrazice această narațiune.”
Companiile petroliere occidentale și-au diminuat semnificativ prezența în Venezuela, care deține cele mai mari rezerve de petrol dovedite din lume, în ultimii ani din cauza sancțiunilor. Totuși, Chevron, companie americană, continuă să opereze acolo, cu condiția ca regimul lui Maduro să nu beneficieze financiar de pe urma operațiunilor sale. Chevron predă lui Maduro jumătate din producția sa de petrol ca plată, conform mai multor rapoarte.
„Operațiunile Chevron în Venezuela continuă în conformitate cu legile și reglementările aplicabile afacerii sale, precum și cu cadrele de sancțiuni stabilite de guvernul american”, a declarat un purtător de cuvânt al Chevron.
Importurile de petrol venezuelean au scăzut recent la aproximativ 130.000 până la 150.000 de barili pe zi, sub cei aproape 300.000 de barili pe zi înregistrați sub regimul de licențiere a petrolului din perioada administrației Biden. Cele mai multe exporturi ale Venezuelei sunt acum direcționate către Asia, majoritatea ajungând în China prin intermediari, conform datelor de la Kplr.
În ciuda acestui flux de petrol, analiștii consideră că ideea ca Caracas să reacționeze împotriva Chevron este mai degrabă un punct de discuție decât o opțiune viabilă. Oprirea sau confiscarea operațiunilor companiei ar întrerupe instantaneu una dintre puținele surse de venit care susțin sectorul petrolier în colaps al Venezuelei. Aceasta ar risca, de asemenea, să declanșeze o reacție rapidă și politică dificil de gestionat din partea americanilor, inclusiv reinstaurarea totală a măsurilor de sancțiune de care regimul s-a bazat în tăcere.
Pfeiffer a subliniat că guvernul lui Maduro a fost „foarte susținător al continuării activității Chevron”, deoarece aranjamentul oferă zeci de mii de barili pe zi de petrol cu un minim de investiții din partea companiei de stat Petróleos de Venezuela, S.A. Această realitate limitează drastic opțiunile lui Maduro: orice atac împotriva Chevron ar lovi mai întâi sursa sa de venituri.
O altă posibilitate teoretică — escaladarea militară sau maritimă — este considerată și mai puțin credibilă. Venezuela a primit ambarcațiuni rapide de atac construite în Iran, echipate cu rachete antinavă, ceea ce a alimentat speculațiile că Maduro ar putea amenința navele americane sau aliat. Totuși, marina Venezuelei suferă din cauza anilor de neglijare și nu are capacitatea de a susține operațiuni împotriva forțelor americane desfășurate în Caraibe.
Orice acțiune agresivă pe mare ar atrage cu siguranță o reacție militară din partea SUA, reacție pe care regimul nu este în măsură să o suporte. Diplomatic, Caracas ar putea suspenda canalele rămase cu Washingtonul sau ar putea depune plângeri legale în instanțele americane sau în forumuri internaționale. Totuși, eforturile anterioare de a contesta confiscările legate de sancțiuni nu au dus nicăieri, iar relațiile Venezuelei în hemisferă oferă o influență limitată.
Organismele regionale au puțin impact asupra legislației privind sancțiunile din SUA, iar chiar și guvernele care susțin Venezuela în Rusia, China sau Iran sunt puțin probabil să intervină dincolo de emiterea unor declarații critice. Beijingul, acum principala destinație pentru petrolul venezuelean, are interese economice în joc, dar puține căi practice de a contesta acțiunile de aplicare a legii din SUA.
În absența unor atacuri militare directe, combaterea exporturilor de petrol sancționate este una dintre cele mai eficiente modalități prin care SUA pot slăbi regimul, conform lui Pfeiffer. „Aceasta este una dintre principalele surse de venit care mențin regimul pe linia de plutire.”
