Kelemen Hunor: România riscă să devină irelevantă pe scena internațională fără o strategie activă
Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a transmis joi că România nu își poate permite să rămână pasivă în fața schimbărilor majore care au loc la nivel global.
El a criticat lipsa unei direcții în politica externă a țării și a afirmat că România „nu are poziții asumate aproape pe niciun subiect, nu-și trasează nici măcar singură direcția, se aliniază la pozițiile altora și plutește în derivă pe o mare deschisă și furtunoasă”.
Într-o postare publicată pe Facebook, liderul UDMR a explicat ce opțiuni are România „în această lume bulversată și în rapidă schimbare, în care deja e sigur că nimic nu va mai fi ca înainte de anexarea Crimeii în 2014, prin care Rusia a vizat, în mod limpede, rescrierea ordinii mondiale”.
Kelemen Hunor a spus că primul pas necesar este renunțarea la iluzii. „În primul rând, trebuie să renunțăm la toate iluziile. Istoria nu s-a încheiat, iar ordinea internațională a fost întotdeauna scrisă de învingători și de statele puternice. Ordinea mondială s-a schimbat și se va schimba în continuare. Astăzi, nimeni nu poate spune cât va dura această transformare, dar putem afirma, cu siguranță, că rivalitatea tot mai amenințătoare dintre marile puteri va continua ani de zile”, a scris acesta.
Kelemen Hunor a afirmat că România nu câștigă nimic din pasivitate, iar „plângerea permanentă, jelirea vechii ordini și așteptarea tăcută nu reprezintă o strategie nici măcar pentru state mai mici, precum România”.
Acceptarea realității din România la acest moment este esențială pentru evitarea unor riscuri majore. „Recunoașterea acestui lucru este primul pas pentru a evita situația în care, într-o dimineață însorită, țara să se trezească servită pe meniu. Trebuie să fim pragmatici: realpolitikul este astăzi singura cale viabilă. Asta nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca statul să-și construiască politica externă pe valori fundamentale care nu sunt de natură ideologică și care, pentru statele mici, au un caracter aproape existențial”, a scris Kelemen Hunor.
Liderul UDMR a mai spus că asumarea unor valori comune cu diverse curente politice nu schimbă esența problemei. „Faptul că una sau alta dintre aceste valori este asumată astăzi și de partide și mișcări suveraniste – atât de blamate acum – este deja o altă discuție”, a notat el.
Acesta a afirmat că „pe lângă alianțele existente, în numele flexibilității, este necesară încheierea unor noi parteneriate. O țară mică la periferie, de una singură, este vulnerabilă și condamnată la eșec: slabă din punct de vedere economic, dependentă permanent de importuri, irelevantă militar, incapabilă să-și asigure propria apărare în fața unui agresor mai mare. Asta înseamnă, fără echivoc, că apartenența la NATO, dar și apartenența la UE – cu toate problemele și avantajele lor – trebuie să aibă prioritate”.
Din punct de vedere politic, liderul UDMR apreciază că România are o poziție slabă. „România este astăzi lipsită de greutate: nu are poziții asumate aproape pe niciun subiect, nu-și trasează nici măcar singură direcția, se aliniază la pozițiile altora și plutește în derivă pe o mare deschisă și furtunoasă”.
Kelemen Hunor a enumerat și câteva direcții clare de acțiune pe care România ar trebui să le ia în considerare când vine vorba de relații externe. „Ar trebui să trateze cu prioritate relația cu Polonia și Finlanda, strângerea relațiilor cu Turcia mult mai mult decât în prezent este deja întârziată, iar o prezență activă în Balcanii de Vest și construirea unui sistem solid de alianțe în regiune ar oferi țării multă libertate de mișcare și influență”.
„Totodată, prin poziția sa geografică, rolul de «punte» al Bucureștiului rămâne nevalorificat între două zone importante, Orientul Mijlociu și Caucazul. România ar trebui să acționeze ca unul dintre inițiatorii reformelor Uniunii Europene, devenite deja de neamânat, punând un accent puternic pe acțiunea coordonată cu statele mici și mijlocii – pentru că, fie că ne place sau nu, ceea ce este valabil pe scena politicii mondiale este valabil și în interiorul UE. Țările mari și puternice își impun întotdeauna propriile interese de stat în detrimentul celor mai mici, doar că o fac într-un ambalaj mult mai frumos decât oricare dintre cele trei mari puteri globale”, a mai scris Kelemen Hunor.
