Dmitry Klyuev, judecat la Paris pentru spălarea a 230 de milioane de dolari după două decenii
La Tribunalul Judiciar din Paris începe luni un proces cu implicații majore, în care Dmitry Klyuev este acuzat de spălare de bani în formă agravată, într-un dosar ce scoate la lumină o fraudă de 230 de milioane de dolari și o rețea internațională de corupție.
După mai bine de două decenii de investigații private și comisii rogatorii internaționale, justiția franceză examinează ramificațiile locale ale uneia dintre cele mai mari fraude financiare din istoria post-sovietică a relațiilor dintre Rusia și Occident.
Dmitry Klyuev, în vârstă de 58 de ani, este acuzat că ar fi fost arhitectul financiar al deturnării a 230 de milioane de dolari din bugetul statului rus — bani care aparțineau inițial fondului de investiții Hermitage Capital, condus de Bill Browder.
Bill Browder, un om de afaceri american devenit cetățean britanic, a fost cândva cel mai mare investitor străin în Rusia prin fondul său, Hermitage Capital.
În primii ani ai regimului Putin, Browder a susținut lupta împotriva oligarhilor corupți, însă situația s-a inversat dramatic când interesele sale au intrat în coliziune cu cercul de putere de la Moscova. Expulzat în 2005, el a devenit inamicul public nr. 1 al Kremlinului după ce a demascat mecanismul prin care companiile sale au fost furate și utilizate pentru o fraudă fiscală masivă.
Procesul nu poate fi înțeles fără a aminti numele Serghei Magnitski. Acesta a fost expert contabil și avocatul lui Browder, cel care a descoperit frauda de 230 de milioane de dolari comisă de oficiali ruși din poliție și fisc.
În loc să fie protejat, Serghei Magnitski a fost arestat de anchetatorii pe care îi denunțase. După un an de detenție în condiții inumane, marcat de tortură și privarea de asistență medicală, a murit în 2009 într-o închisoare din Moscova. Moartea sa a generat „Legea Magnitski”, adoptată de SUA și UE, care sancționează oficialii vinovați de încălcări ale drepturilor omului.
Ancheta Parchetului Național Financiar a stabilit că o parte din suma de 230 de milioane de dolari a fost „albită” pe teritoriul Franței. Dmitry Klyuev, deși o persoană discretă, a cheltuit cel puțin 2,1 milioane de euro în Franța între 2008 și 2012, după cum urmează:
96.814 euro la bijutierul Boucheron din Courchevel;
17.183 euro la celebrul producător de porțelan Haviland din Limoges;
668.517 euro pe antichități și obiecte de artă achiziționate prin Peintures et Patrimoine.
Conform Convenției de la Palermo, banii sunt considerați „spălați” dacă provin dintr-un cont care a recepționat fonduri frauduloase, principiu pe care se bazează și acuzarea în procesul de astăzi.
Procesul este marcat de o serie de evenimente tragice. Ordonanța de trimitere în judecată notează că mai multe persoane implicate în acest circuit financiar au avut sfârșituri violente sau inexplicabile:
Oktai Gassanov (2007): decedat din cauza unui stop cardiac suspect;
Semion Korobeinikov (2008): a căzut „accidental” de pe o clădire în construcție;
Serghei Magnitski (2009): mort în închisoare după tortură;
Alexandre Perepilichniy (2012): lansator de alertă care a furnizat probe despre conturile din Elveția, a murit otrăvit în apropierea Londrei.
Deși Dmitry Klyuev este vizat de un mandat european de arestare emis pe 19 martie 2025, el nu a fost găsit și se presupune că este protejat pe teritoriul Rusiei. Procesul se desfășoară în absența sa (in absentia) și este prezidat de Peimane Ghaleh-Marzban, președintele Tribunalului Judiciar din Paris.
În Franța, sancțiunile posibile includ:
până la 10 ani de închisoare;
o amendă de 750.000 de euro;
confiscarea definitivă a tuturor bunurilor imobile și mobile identificate pe teritoriul Franței.
În acest dosar, alte entități au fost deja sancționate, precum Danske Bank, care a plătit o amendă de peste 6 milioane de euro în 2024 pentru rolul său în acest circuit de spălare de bani.
Procesul care începe luni nu vizează doar recuperarea unor sume financiare, ci și reprimarea impunității. Pentru Sir William Browder, înnobilat în 2024 de Regele Charles al III-lea pentru lupta sa anticorupție, acest proces reprezintă o victorie morală imensă și o demonstrație că justiția occidentală poate, în cele din urmă, să ajungă la cei care considerau că frontierele îi protejează de consecințele propriilor infracțiuni.
