De ce diagnosticul de autism este pus mai târziu la fete comparativ cu băieții
Un studiu realizat de Institutul Karolinska a investigat datele a aproximativ 2,7 milioane de persoane născute în Suedia între 1985 și 2020, pentru a analiza momentul în care este pus diagnosticul de autism.
Conform cercetării, 2,8% dintre aceste persoane au primit un diagnostic de autism pe parcursul vieții, în intervalul de vârstă cuprins între doi și 37 de ani.
Diferențele sunt evidente în primii ani de viață: băieții sunt diagnosticați, în medie, cu aproape trei ani înaintea fetelor. Vârsta mediană la diagnostic este de 13,1 ani pentru băieți, iar pentru fete aceasta urcă la 15,9 ani. Până la vârsta de 10 ani, băieții au fost diagnosticați de trei până la patru ori mai frecvent.
Pe măsură ce copiii cresc, aceste diferențe se atenuează. În adolescență, numărul diagnosticelor la fete crește rapid, iar până la 20 de ani, ratele de diagnosticare între fete și băieți devin aproape egale. Această constatare contrazice percepția că autismul este mult mai frecvent la bărbați.
Diferența în diagnosticare nu reflectă o incidență reală, ci rezultă din întârzieri și erori în identificarea tulburării, spun cercetătorii. Dr. Caroline Fyfe afirmă că diferența de gen este mult mai mică decât se credea anterior, fiind cauzată în principal de subdiagnosticarea fetelor și femeilor.
Specialiștii explică faptul că fetele au tendința să-și „mascheze” simptomele mai eficient, ascunzând dificultățile sociale și comportamentele caracteristice autismului. Prin urmare, semnele sunt mai greu de identificat în copilărie, mai ales că actualele criterii de diagnostic au fost dezvoltate pe baza manifestărilor observate la băieți.
Lipsa unui diagnostic precoce afectează negativ sănătatea mintală. Fetele și femeile autiste care nu sunt diagnosticate sunt mai predispuse la anxietate, depresie și epuizare psihică, în special din cauza presiunii de a se conforma social. Activista Anne Cary subliniază că „biasurile sistemice din diagnostic, nu o diferență reală de incidență, stau la baza acestui decalaj”. Ea avertizează că multe fete primesc inițial diagnostice greșite, cum ar fi tulburări de personalitate sau de dispoziție, înainte de a beneficia de ajutorul adecvat.
Pentru a corecta această situație, experții solicită o pregătire mai bună a medicilor, criterii de evaluare care să țină cont de diferențele de gen și servicii de diagnostic mai accesibile. Reprezentanții Societății Naționale pentru Autism susțin că „genul nu ar trebui niciodată să fie o barieră în calea diagnosticării” și că stereotipurile învechite trebuie abandonate.
Studiul subliniază importanța recunoașterii diversității modurilor în care se manifestă autismul, pentru ca sprijinul să ajungă tuturor celor care au nevoie, indiferent de gen.
