Ne place să spunem povestea așa: ursul, mare și bine intenționat, a rămas fără coadă pentru că a fost păcălit de vulpea cea șireată. E comod să credem asta. Ne scutește de întrebări incomode.
Realitatea e mai simplă: ursul a rămas fără coadă pentru că și-a băgat-o într-o treabă la care nu se pricepea. Vulpea este doar acarul Păun — un personaj convenabil căruia îi aruncăm vina.
Să lăsăm însă poveștile și să ne uităm la realitate.
Vine ursul — pardon, premierul — și constată că nu sunt bani suficienți. Exact atunci apar niște vulpi, antreprenori obișnuiți cu logica „supraviețuirii” economice, care explică simplu că problema vine din cheltuielile prea mari cu salariile bugetarilor. Soluția pare evidentă: tăiem.
Nu coada ursului, nu frunza la câini, ci oameni.
Întrebarea este: ajută?
Avem servicii publice performante? Funcționează sistemul de învățământ la nivelul așteptărilor? Oferă sănătatea publică servicii eficiente? Este aparatul responsabil cu ordinea publică suficient de bine pregătit? Are armata personalul necesar?
Nu e nevoie de studii complicate pentru a vedea răspunsul: nu. Dacă sistemele deja șchioapătă, ce se va întâmpla când mai tăiem încă 10%?
Unii spun că salariile din sectorul public sunt prea mari. Din datele vehiculate în presă reiese însă că, în medie, acestea sunt sub nivelul din privat. Da, există cazuri scandaloase, salarii umflate și privilegii greu de justificat. Dar acestea sunt excepții, nu regula. Problema nu constă în existența regulii, ci în lipsa sancționării excepțiilor — și pe a celor care le-au tolerat. Dacă în balta de la Oradea, atunci când au fost măcelăriți pești în mod ilegitim (dovedit în instanță), paznicii și-ar fi făcut treaba, astăzi aveam alt urs – pardon, premier – pentru că actualul ar fi fost acuzat de abuz în serviciu.
Alții susțin că sistemul este supradimensionat, că există prea mulți „pești” în lac. Și că printre pești se ascund și bolovani deghizați: sinecuriști care ocupă locul fără să producă valoare. Poate. Dar dacă reducem personalul la grămadă, cine credeți că va pleca primul? Bolovanii ancorați politic sau peștii care chiar muncesc?
Cel mai probabil vor dispărea oamenii competenți, iar cei „inamovibili” vor rămâne. Rezultatele slabe vor fi explicate apoi prin lipsa de personal, nu prin lipsa de calitate. Iar ursul tot fără coadă va rămâne.
Poate că trebuie schimbată povestea.
Nu avem nevoie de mai puțini oameni și nici de oameni mai prost plătiți. Acesta este un obiectiv fals. Avem nevoie de servicii publice mai bune. Primul pas ar fi să stabilim clar ce trebuie să livreze sistemul: obiective concrete și indicatori măsurabili. Și strategia de țară prin care să facem acest lucru. Apoi să construim procese care să ducă la acele rezultate. Iar abia după aceea să stabilim câți oameni sunt necesari, cu ce competențe, și cât trebuie plătiți — nici mai mult, nici mai puțin. Vor dispărea și bolovanii deghizați în pești. Pentru că nu va mai ajunge să îi spunem pește, va trebui să se și comporte ca unul.
Statul funcțional nu este cost, ci fundament economic
Un sistem public funcțional nu este o cheltuială, ci o investiție. Dacă administrația merge bine, economia crește. Copiii învață mai bine, oamenii sunt tratați mai eficient, siguranța publică crește. Costurile devin beneficii.
Și, în final, avem și pește la masă.
Morala
Nu vă bazați pe urși mari și bine intenționați, dar nepricepuți. Chiar dacă vor să facă bine, pot rămâne fără coadă la primul sfat prost. Iar când ursul pierde, vulpile prosperă — și cei care stau la masă rămân flămânzi.
Notă editorială: Acest material reprezintă și reflectă opinia autorului. Atlas News publică editoriale pentru a contribui la dezbaterea publică și la clarificarea temelor de interes strategic și economic.
