Macron și Starmer discută despre eliberarea Strâmtorii Ormuz fără implicarea SUA
Un plan european vizează asigurarea traficului maritim în Strâmtoarea Ormuz după încheierea conflictului, excluzând participarea Statelor Unite.
Mai multe țări europene pregătesc o inițiativă pentru formarea unei coaliții care să faciliteze reluarea transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, inclusiv prin trimiterea de nave specializate în deminare și alte nave militare. Această misiune ar urma să fie lansată doar după încheierea ostilităților și ar putea exclude implicarea SUA.
Președintele Emmanuel Macron a declarat că misiunea va avea un caracter defensiv și nu va include statele considerate „beligerante”, printre care se numără SUA, Israel și Iran. Diplomați europeni au precizat că navele din cadrul acestei operațiuni nu vor fi sub comandă americană.
Obiectivul este să se ofere companiilor de transport maritim siguranța necesară pentru a tranzita strâmtoarea după ce conflictul va înceta, ceea ce oficialii estimează că se va întâmpla peste o perioadă de timp.
Este posibil ca Germania să participe la această misiune, deși până acum a manifestat rezerve față de implicarea militară externă, conform unui oficial german. Potrivit acestuia, un anunț oficial privind angajamentul Berlinului ar putea avea loc chiar joi.
Implicarea Germaniei ar putea crește substanțial capacitatea misiunii, ținând cont de resursele militare și puterea de foc pe care o deține, superioare celor ale Marii Britanii și Franței.
Vinerea aceasta, Emmanuel Macron și Keir Starmer vor organiza o întâlnire online cu zeci de state pentru a discuta modalitățile de supraveghere a Strâmtorii Ormuz după încetarea ostilităților. Starmer va fi prezent la Paris, în timp ce alte țări vor participa prin videoconferință. SUA nu vor lua parte, conform declarațiilor oficialilor francezi și britanici. China și India au fost invitate, dar prezența lor este incertă.
Ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, a afirmat: „Misiunea la care ne referim ar putea fi desfășurată doar după ce calmul va fi restabilit și ostilitățile vor înceta”. El a adăugat că vor exista coordonări cu țările riverane, inclusiv Iran și Oman, sugerând că operațiunea nu va continua fără acordul Iranului.
Există încă neînțelegeri între europeni. Diplomați francezi consideră că implicarea SUA ar reduce acceptabilitatea planului pentru Teheran, în timp ce oficialii britanici se tem că excluderea americanilor ar putea irita fostul președinte Donald Trump și limita amploarea misiunii.
Discuțiile privind excluderea SUA ilustrează tensiunile transatlantice accentuate în ultimul an, după ce Trump a impus tarife asupra exporturilor europene și a amenințat cu acțiuni militare asupra Groenlandei, un teritoriu danez membru NATO. Totodată, conflictul din Iran, perceput de europeni ca ilegal și cu impact economic negativ, a adâncit divergențele.
Trump a făcut presiuni asupra aliaților europeni să trimită nave de război în Golf pentru a redeschide forțat Strâmtoarea Ormuz, însă oficialii europeni au respins această solicitare.
Macron a declarat că o redeschidere forțată a strâmtorii prin forță ar fi „nerealistă”, de durată indefinită și ar expune navele la amenințări precum atacuri costiere și rachete balistice. Mai mulți lideri au subliniat că o astfel de acțiune ar implica Europa într-un conflict nepopular în rândul cetățenilor.
Trump a cerut Europei să sprijine blocada porturilor iraniene, vizând să provoace daune economice suficiente pentru a obliga Iranul să redeschidă ruta navigabilă, prin care trece aproximativ o cincime din petrolul mondial și alte produse importante, precum îngrășămintele.
Starmer și alții au respins această abordare, subliniind că accentul european este pus pe modalitățile de eliberare a traficului, nu pe restricționarea acestuia.
Trump a criticat Europa pentru lipsa de implicare și a sugerat că ia în calcul retragerea SUA din NATO. În timpul unei vizite recente, i-a transmis secretarului general al NATO, Mark Rutte, că așteaptă un efort sporit din partea Europei. Rămâne de văzut dacă dorința europeană de a acționa doar după încetarea conflictului îl va convinge.
Planul european urmărește trei obiective principale. Primul este asigurarea logisticii necesare pentru a permite plecarea celor sute de nave blocate în prezent în Strâmtoare.
Al doilea obiectiv vizează o operațiune extinsă de deminare, care să permită navigația unui număr mult mai mare de nave pe o porțiune mai largă a strâmtorii. Iranul a minat porțiuni ale căii navigabile în primele zile ale conflictului, iar îndepărtarea acestor mine este esențială pentru reluarea transportului.
Europa dispune de resurse militare superioare SUA în domeniul deminării, având peste 150 de nave specializate, în timp ce flota americană de dragare a minelor este în mare parte dezafectată. Totuși, deminarea este un proces laborios și consumator de timp.
Ultimul obiectiv este asigurarea unei prezențe militare regulate, prin fregate și distrugătoare, care să ofere companiilor de transport maritim încrederea că strâmtoarea este sigură pentru tranzit. Nu este încă clară amploarea prezenței navale necesare.
Chiar și după un armistițiu durabil, o prezență militară occidentală va fi esențială pentru repunerea în funcțiune a rutei, potrivit analiștilor.
Mujtaba Rahman, șef pentru Europa al Eurasia Group, a afirmat: „La un moment dat va fi nevoie de un sistem de escortă sau de un convoi pentru a proteja navele. Companiile de asigurări și transportatorii vor solicita probabil această protecție”.
Misiunea va fi inspirată din Operațiunea Aspides a Forțelor Navale ale Uniunii Europene, care în 2024 a oferit escorte pentru transporturile maritime comerciale prin Marea Roșie, protejându-le de atacurile teroriștilor Houthi.
În această misiune, considerată pur defensivă de UE, țări precum Franța, Italia, Germania și Grecia au pus la dispoziție fregate și elicoptere prin rotație pentru a contracara atacurile cu rachete și drone. Aliații au asigurat simultan aproximativ trei nave pentru escortă și supraveghere.
Operațiunea Aspides a funcționat independent de Operațiunea Prosperity Guardian, condusă de SUA între 2023 și 2025 în Marea Roșie, care a fost mult mai extinsă, implicând portavioane și distrugătoare.
Germania se confruntă cu limitări constituționale stricte privind desfășurările militare externe. Pentru a participa la misiunea din Strâmtoarea Ormuz, guvernul german trebuie să obțină aprobarea parlamentară, bazată pe un mandat internațional solid.
Un astfel de mandat ar putea fi emis printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU, permițând utilizarea forței nu doar în autoapărare, sau prin extinderea mandatului misiunii EUNAVFOR Aspides din Marea Roșie.
Germania ar putea contribui cu nave, inclusiv dragoare de mine, având în portul Kiel o escadrilă de aproximativ 12 nave specializate în vânătoarea și deminarea minelor.
În prezent, marina germană este
