Cine deține puterea în Teheran acum: regimul slăbit și consolidarea Gardienilor Revoluției
Potrivit președintelui SUA Donald Trump, oficiali americani au purtat discuții cu o persoană „de rang înalt” din Iran. Analiștii susțin că Gardienii Revoluției controlează Iranul mai mult ca niciodată, în timp ce statul este mai fragil decât oricând.
Trump a declarat marți, la Casa Albă, că situația din Iran este marcată de haos, dar și de oportunități. „Nimeni nu știe cu cine să vorbească”, a spus el, adăugând că, totuși, dialogul se poartă cu persoanele potrivite, care doresc să ajungă la un acord.
Declarațiile sale au avut loc în contextul în care Statele Unite au anunțat că sunt implicate în discuții cu o figură iraniană „de top”, în ciuda faptului că Teheranul a negat inițial existența acestor negocieri.
Problema esențială nu este doar dacă aceste discuții au loc, ci dacă există în Iran cineva cu autoritatea necesară pentru a implementa acordurile ce ar putea rezulta. Din cauza atacurilor americane și israeliene asupra liderilor iranieni de rang înalt și a diviziunilor interne tot mai accentuate, Iranul funcționează mai puțin ca o teocrație centralizată și mai mult ca un sistem de conflict condus de mai multe centre de putere suprapuse, cu Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) în frunte.
Evaluările serviciilor de informații și rapoartele recente indică în mod constant că IRGC a devenit forța dominantă în politica iraniană.
Behnam Ben Taleblu, cercetător senior la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor din Washington, D.C., a spus că actuala situație accelerează o tendință existentă de mult timp. „Fără îndoială, atât războiul de 12 zile, cât și acest conflict au redus înălțimile conducerii politice și militare a Republicii Islamice”, a afirmat el. „Dar a accelerat și liniile de tendință inerente politicii iraniene, și anume dominația forțelor de securitate și ascensiunea IRGC.”
„Da, există mai mult control IRGC asupra statului decât oricând, dar statul este mai slab ca oricând și mai mult un stat de securitate națională”, a adăugat el.
Ben Taleblu consideră că „nu ar trebui să preocupe în mod special Washingtonul cine este deschis sau nu la negocieri”. „Preocuparea principală a Washingtonului trebuie să fie să urmărească o victorie militară și politică, iar aceasta nu vine prin colaborarea cu IRGC, ci prin înfrângerea lor pe câmpul de luptă și sprijinirea celor mai dislocați împotriva lor în Iran, care sunt poporul iranian.”
Dacă IRGC este forța dominantă în Iran, Consiliul Suprem de Securitate Națională pare a fi mecanismul prin care această putere este exercitată.
Consiliul Suprem de Securitate Națională este principalul organism iranian pentru coordonarea politicii militare și externe, adunând comandanți ai IRGC și oficiali guvernamentali sub autoritatea liderului suprem. A fost înființat după revoluția din 1979 și a jucat un rol esențial în gestionarea crizelor majore, de la negocieri nucleare la operațiuni în timp de război.
Conform Reuters, Mohammad Bagher Zolghadr, fost comandant al IRGC, a fost numit secretar al consiliului, ceea ce întărește poziția sa centrală în coordonarea deciziilor militare și politice.
O sursă oficială din Orientul Mijlociu, familiarizată cu sistemul, a afirmat: „În prezent, puterea este în mâinile IRGC. Consiliul Suprem de Securitate Națională ia deciziile, desigur, cu sprijinul majorității comandanților IRGC.”
Formal, liderul suprem este Mojtaba Khamenei, însă adevărata sa influență asupra puterii este incertă. El a moștenit autoritatea după moartea tatălui său, însă „îi lipsește autoritatea automată de care se bucura tatăl său”, a spus oficialul din Orientul Mijlociu.
Mai mult, Mojtaba Khamenei nu a mai apărut public de când a preluat puterea și a transmis doar declarații scrise, ceea ce a ridicat semne de întrebare despre starea sa de sănătate și capacitatea de a conduce, după ce ar fi fost rănit în atacurile americano-israeliene din 28 februarie, care au ucis tatăl său și alți lideri iranieni de rang înalt.
Generalul de brigadă (r) Yossi Kuperwasser, șeful Institutului pentru Strategie și Securitate din Ierusalim, a sugerat că rolul său ar putea fi limitat momentan: „Deocamdată, din moment ce Mojtaba a fost rănit, se pare că este o hologramă și nu deține puterea. Cu toate acestea, dacă Mojtaba își revine, va fi implicat în conducerea Iranului. Nu este doar o figură de referință. Dar, oricum, deocamdată, controlul Iranului este în mâinile gărzilor revoluționare.”
Declarația lui Trump privind discuțiile cu o „persoană de top” a pus accentul pe numele Mohammad Bagher Ghalibaf. Casa Albă îl analizează pe Ghalibaf ca potențial interlocutor și posibil viitor lider.
Mohammad Bagher Ghalibaf, fost comandant al IRGC și actual președinte al parlamentului, este o figură cu o combinație de experiență militară și politică. A fost implicat în reprimarea protestelor studențești din iulie 1999 și a candidat la președinție de patru ori din 2005.
Se preconizează că Ghalibaf va avea o întâlnire cu trimisii speciali ai SUA, Steve Witkoff și Jared Kushner, la finalul săptămânii în capitala Pakistanului.
Ben Taleblu susține că „cei care văd ascensiunea cuiva ca Ghalibaf, veteran al IRGC, ca având o putere extinsă dincolo de conducerea sa civilă tradițională, au ignorat faptul că în politica iraniană din ultimele decenii personalitatea, nu profesia, a fost forța motrice. De asemenea, cei care sunt îngrijorați de trecutul în IRGC al membrilor Consiliului Suprem de Securitate Națională au trecut cu vederea că ultimii secretari ai acestui consiliu – Shamkhani, Larijani, Ahmadian – au avut cu toții trecut în IRGC.”
În același timp, Ghalibaf a negat implicarea în negocieri cu Statele Unite, iar niciuna dintre părți nu a confirmat oficial existența discuțiilor.
Abbas Araghchi rămâne o figură vizibilă la nivel internațional. În cazul în care discuțiile se vor desfășura, Araghchi ar face probabil parte din delegația iraniană alături de Ghalibaf.
Analiștii subliniază că rolul său este limitat. El poate servi ca un canal de comunicare, însă nu stabilește politica independent. Deciziile strategice privind războiul și negocierile sunt luate în continuare de IRGC și de sistemul de securitate în ansamblu.
În afara acestor nume principale, un grup mai larg de oficiali continuă să modeleze direcția Iranului. Printre aceștia se numără șeful Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice, Ahmad Vahidi, comandantul Forței Quds, Esmail Qaani, comandantul naval, Alireza Tangsiri, șeful sistemului judiciar, Gholamhossein Mohseni-Ejei, pre
