Stonehenge avea o structură mai veche aliniată cu Soarele
Arheologii au identificat o construcție neolitică mai veche, aflată la aproximativ 5 kilometri de Stonehenge, care era aliniată cu Soarele în timpul solstițiilor de vară și de iarnă.
Structura, datată la aproximativ 5.000 de ani, este cu aproximativ 500 de ani mai veche decât monumentul megalitic de la Stonehenge. Din ea au rămas doar două gropi în pământ, care susțineau stâlpi de lemn poziționați astfel încât să indice răsăritul și apusul Soarelui în zilele cele mai lungi și cele mai scurte ale anului.
Descoperirea a fost făcută în satul Bulford, iar în zona sitului au fost găsite și artefacte precum ceramică, unelte din silex și oase de animale, care indică faptul că oamenii preistorici se adunau în acel loc. Phil Harding, de la Wessex Archaeology, care a condus săpăturile, a declarat că „două gropi cu stâlpi îmi spun mult mai multe despre oamenii de acum 5.000 de ani” și că acestea oferă informații despre modul în care comunitatea respectivă „gândea, cum se comporta, cum venerau cerurile”.
Pietrele de la Stonehenge sunt cunoscute pentru alinierea lor precisă cu Soarele. De exemplu, la solstițiul de vară, Soarele răsare peste piatra numită piatra călcâiului, iar la solstițiul de iarnă apune peste o piatră situată în sud-vestul sitului. Structura de la Bulford era mult mai simplă, formată din doi stâlpi de lemn înalți între 2 și 4 metri, poziționați la o distanță de 120 de metri unul față de celălalt. Harding a observat că găurile în care au fost amplasați stâlpii indicau direcția răsăritului Soarelui la solstițiul de vară.
Urmele structurii de la Bulford au fost găsite în urmă cu zece ani, în timpul lucrărilor de curățare a terenului pentru locuințe militare, dar abia recent a fost realizată o analiză detaliată a alinierii. Dr. Fabio Silva, arheoastronom de la Universitatea Bournemouth și de la Academia Skyscape, a explicat că este necesară reconstruirea poziției cerului din urmă cu 5.000 de ani pentru a verifica precizia alinierilor. „Dacă țineți cont de lățimea stâlpilor… atunci alinierea este exact, exact corectă. Este aliniată cu precizie la răsăritul soarelui la solstițiul de vară și cu apusul soarelui la solstițiul de iarnă.”
Pe lângă gropile cu stâlpi, săpăturile au scos la iveală zeci de alte gropi care conțineau artefacte preistorice din Bulford. Datarea cu radiocarbon a stabilit vârsta sitului la 5.000 de ani. Printre obiectele descoperite s-au numărat un corn de ceramică folosit pentru săpat, oase de animale sculptate, fragmente fine de ceramică și unelte din silex, inclusiv un cuțit neolitic rotunjit în formă de disc. Harding a spus despre acest cuțit că „cred că a fost descoperirea noastră stelară” și a remarcat „măiestria cu care a fost realizat”. El a precizat că obiectul a fost găsit în poziție verticală, ca și cum ar fi fost plasat cu grijă, și a sugerat că forma discoidală ar putea avea o legătură simbolică cu Soarele.
Structura de la Bulford datează din aceeași perioadă cu prima fază a construcției Stonehenge, când s-au realizat primele lucrări de terasament înainte de amplasarea pietrelor. Dr. Jennifer Wexler, curator la English Heritage, a afirmat că descoperirea sugerează că oamenii care au construit primele etape ale Stonehenge locuiau sau se adunau sezonier în zonă pentru a lucra la monument. Ea a explicat că oamenii din acea perioadă erau primii fermieri și că viața lor depindea de anotimpuri și de Soare.
În prezent, solstițiul de vară de la Stonehenge atrage mii de vizitatori care vin să vadă răsăritul Soarelui la monument. Wexler a spus că acum 5.000 de ani solstițiul de iarnă avea o semnificație mai mare pentru comunitățile preistorice. „Iarna ar fi putut fi deosebit de importantă, deoarece este o perioadă a anului în care lumina moare literalmente și poate trebuie să faci ceva pentru a evoca acea revenire sau a o marca, pentru că atunci este o revenire a primăverii, când, sperăm, culturile și animalele tale vor prospera”, a spus ea.
