Costurile avioanelor Typhoon revin în discuție, proiectul Tempest analizat cu scepticism
Ministerul britanic al Apărării se confruntă cu presiuni bugetare care ar putea conduce la reduceri în programele militare strategice, inclusiv în proiectul GCAP pentru avionul Tempest.
Proiectul GCAP (Global Combat Air Programme), dezvoltat în parteneriat de Regatul Unit, Italia și Japonia, vizează crearea unui avion de luptă de generația a șasea, Tempest, dotat cu drone autonome, sisteme avansate de inteligență artificială și tehnologii stealth. Programul este considerat rivalul direct al proiectului franco-german FCAS (Future Combat Air System).
În Marea Britanie au reapărut îngrijorări privind costurile programului Tempest, în contextul încercărilor guvernului de a echilibra cheltuielile pentru apărare cu cele sociale și din sănătate. Criticii avertizează că proiectul ar putea repeta problemele întâmpinate în trecut cu programele Tornado și Eurofighter Typhoon.
Conform unei analize publicate de The Telegraph, programul Eurofighter Typhoon este unul dintre cele mai costisitoare gestionate de Royal Air Force. Un avion Typhoon a costat peste 215 milioane de lire sterline în prețurile din 2011, iar costurile operaționale sunt estimate între 45.000 și 48.000 de lire pe oră de zbor. În comparație, avionul american F-35A are costuri operaționale estimate între 25.000 și 31.000 de lire pe oră de zbor.
Programul Tornado, dezvoltat împreună cu Germania și Italia, a fost afectat de probleme tehnice și costuri ridicate încă din perioada Războiului Rece, iar în timpul războiului din Golf din 1991 mai multe aparate Tornado au fost pierdute în misiuni de atac la joasă altitudine. Typhoon a fost introdus în serviciu cu întârzieri majore și dificultăți logistice. Un raport al National Audit Office din 2011 a evidențiat probleme legate de coordonare, mentenanță și disponibilitatea aeronavelor.
Decizia retragerii avioanelor Harrier și a portavioanelor din clasa Invincible în urma Strategic Defence Review din 2010 a fost criticată, iar în intervenția din Libia din 2011 limitările capacității de proiecție militară a Regatului Unit au devenit evidente. Avioanele britanice au fost nevoite să opereze de la distanțe mari, în timp ce Franța și Italia au utilizat portavioane situate aproape de zona operațională.
În actualul context, o parte dintre experții britanici consideră că investițiile ar trebui să se concentreze pe drone, sisteme autonome și apărare antiaeriană, în locul unor programe costisitoare de aviație clasică. Susținătorii Tempest argumentează că renunțarea la proiect ar afecta industria aerospațială britanică și influența strategică a Londrei în alianțele occidentale.
Programul GCAP este considerat un proiect industrial major menit să păstreze expertiza britanică în domeniul aviației militare după Brexit. Guvernul britanic nu a anunțat intenția de a renunța la Tempest, însă presiunile bugetare cresc înaintea publicării noului Defence Investment Plan. Dezbaterea privind costurile și eficiența programelor militare revine astfel în prim-plan în contextul modernizării armatei în statele NATO, pe fondul tensiunilor internaționale și al războiului din Ucraina.
