Campania împotriva vrăbiilor inițiată de Mao Zedong în 1958 și consecințele sale
Campania celor Patru Dăunători, lansată în China în 1958, a vizat exterminarea vrăbiilor, considerate dăunătoare agriculturii, însă această decizie a avut efecte contrare celor anticipate.
Liderul comunist Mao Zedong a identificat patru mari inamici ai igienei și agriculturii chineze: țânțarii, muștele, șobolanii și vrăbiile. Vrăbiile au devenit ținta principală, fiind acuzate că consumau o cantitate uriașă de cereale destinată hrănirii populației.
Oamenii au fost mobilizați să participe la exterminarea vrăbiilor, folosind metode precum bătăi în tobe, tigăi și oale pentru a le speria, împiedicându-le să se așeze până când păsările mureau de epuizare și cădeau din zbor.
Un raport oficial al vremii consemna cu mândrie succesul operațiunii: „Niciun patriot nu s-a dat în lături de la datoria de a curăța cerul patriei de acești hoți înaripați”. Milioane de vrăbii au fost ucise în doar câteva luni, iar specia a fost aproape eradicată de pe teritoriul chinez.
Efectele decesului în masă al vrăbiilor au fost opuse celor anticipate. Aceste păsări consumau și cantități uriașe de insecte, acționând ca regulator natural al ecosistemului. Fără vrăbii, populațiile de lăcuste și omizi au crescut rapid, atacând culturile agricole cu o ferocitate de neoprit.
Producția de cereale s-a prăbușit dramatic. Mao Zedong a ordonat oprirea vânătorii de vrăbii și a înlocuit vrăbiile pe lista dăunătorilor cu ploșnițele, însă era deja prea târziu. Un specialist în agricultură din acea perioadă nota în jurnal: „Am învins vrăbiile, dar am deschis porțile Iadului; lăcustele ne mănâncă viitorul sub ochi”.
Dezechilibrul creat în lanțul trofic a fost unul dintre factorii principali care au contribuit la declanșarea Marii Foamete Chineze, în perioada 1959-1961, când lipsa hranei a dus la moartea a zeci de milioane de oameni.
