Într-un spațiu în care arhitectura, liniștea și sunetul par să aparțină aceleiași respirații, orga nu mai este doar un instrument, ci devine vocea locului. La Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți din Ciofliceni/Snagov, recitalul susținut de Marcel-Octav Costea, în cadrul Bucharest Organ Fest – Cantus Ecclesiae VI, a propus mai mult decât un program muzical: o întâlnire între memoria muzicii sacre, rigoarea repertoriului clasic și posibilitățile expresive ale prezentului.

Concertul din 16 mai 2026 a adus în fața publicului lucrări de J.S. Bach, Jean Langlais, Felix Mendelssohn-Bartholdy, Joseph G. Ropartz și Eugène Gigout, într-un parcurs construit în jurul orgii ca instrument al profunzimii, al arhitecturii sonore și al contemplației. În această succesiune de repere ale repertoriului sacru și romantic, un moment aparte l-a reprezentat interpretarea unei creații proprii semnate de Marcel-Octav Costea: „Fantasia super Cunctipotens genitor Deus”, pentru orgă, schola și efecte media.

Lucrarea, scrisă special pentru această ediție a festivalului, pornește de la o temă gregoriană și explorează felul în care o muzică medievală, aflată la rădăcina culturii occidentale culte, poate fi readusă în prezent prin mijloace contemporane. În această formulă, recitalul nu a rămas doar un exercițiu de interpretare, ci a devenit și o reflecție despre continuitate: ce se păstrează, ce se transformă și cum poate muzica sacră să vorbească unui public format într-o epocă a vitezei, a imaginilor rapide și a consumului digital.

Marcel-Octav Costea este organist, compozitor, dirijor și cadru universitar la Universitatea Națională de Muzică din București, unde predă discipline legate de muzica gregoriană, paleografie muzicală, cântare bisericească și improvizație la orgă. Format la București și la Roma, la Pontificio Istituto di Musica Sacra, el face parte dintre puținii specialiști din România care au construit o punte constantă între studiul academic al cântului gregorian, practica interpretativă și creația muzicală contemporană.

În dialogul acordat Atlas News, Marcel-Octav Costea vorbește despre locul orgii în spațiul sacru, despre formarea unui organist, despre redescoperirea cântului gregorian în România și despre șansa muzicii clasice de a rămâne un spațiu autentic de reflecție într-o epocă dominată de viteză și tehnologie.

„S-a format o nișă pentru muzica de orgă și cântul gregorian”

Atlas News: Domnule profesor, cum a evoluat relația dintre muzica sacră, muzica clasică și publicul contemporan în România ultimilor ani?

Marcel-Octav Costea: Grea întrebare mi-ați pus. Din fericire, cred că s-a format un soi de nișă, aș spune, pentru muzica de orgă, în mod special, pentru că aici pot să spun mai multe lucruri, și cântul gregorian, muzica gregoriană. Am observat că în ultima vreme este căutat acest domeniu de nișă, pentru că nu prea se știe în România despre cântul gregorian.

Din nefericire, dar din fericire pentru mine, sunt singurul specialist la Universitatea Națională de Muzică care predau o semiologie gregoriană și încerc să transmit mai departe, să las niște urmași în sensul ăsta, pentru că nu se știa nimic despre această sursă fantastică, care stă, de fapt, la rădăcina muzicii occidentale culte.

Atlas News: Orga este considerată unul dintre cele mai complexe instrumente muzicale. Ce înseamnă, în realitate, formarea unui organist și cât de dificil este acest parcurs?

Marcel-Octav Costea: Formarea unui organist nu diferă foarte mult de formarea unui muzician. Toate cunoștințele care se acumulează în timpul studiilor preuniversitare și universitare sunt, să spunem, în mare măsură aceleași, doar că în cazul organistului lucrurile se complică în momentul în care ajungem la un anumit nivel în care organistul are o funcție, să zic așa, de dirijor și de orchestrator în același timp.

Toate registrele, toate butoanele pe care le vedeți la orgă sunt, de fapt, instrumente pe care tu, ca muzician, trebuie să le combini în așa fel, și cu multă știință și cunoaștere a instrumentației, încât lucrurile să se desfășoare potrivit cerințelor compozitorului. Iar unde nu sunt aceste lucruri scrise, aici intervine originalitatea și personalitatea organistului.

„Locul sacru este locul orgii”

Atlas News: Care sunt marile diferențe dintre experiența unui concert de orgă într-o sală obișnuită și cea dintr-o catedrală sau biserică, unde instrumentul a fost gândit inițial să existe integrat?

Marcel-Octav Costea: Diferența e aceasta: locul sacru este locul orgii. Sigur, există și săli de concerte fabuloase, cum ar fi, de exemplu, Filarmonica din Paris, unde există o orgă fabuloasă și sună orga, pentru că e foarte bună și constructorul e minunat. Dar senzația și vibe-ul pe care îl transmite acest instrument în locul ei sacru este de neînlocuit.

Atlas News: Într-o epocă dominată de consum rapid și platforme digitale, mai poate muzica clasică să ofere publicului un spațiu autentic de reflecție și profunzime?

Marcel-Octav Costea: Da, sunt sigur că da. Pentru că valorile autentice nu pot fi contrafăcute și chiar dacă modernitatea a intervenit în mentalitatea compozitorilor și în creația compozitorilor, dacă e făcută cum trebuie și construită potrivit unor norme estetice de înaltă calitate, e binevenit.

Lumea merge înainte și trebuie să ne folosim de tot ce înseamnă inclusiv AI-ul. Da, sigur.

Atlas News: În această seară am ascultat și o compoziție proprie, a dumneavoastră. Ce anume v-a inspirat?

Marcel-Octav Costea: Tema gregoriană pe care am folosit-o am prelucrat-o în diverse feluri prin mijloace electronice și am considerat că se poate exprima această muzică medievală, în esență, și prin mijloace moderne.

Tocmai ce vă spuneam, că putem face tot felul de lucruri cu tot ce există modern și cu inovații ale științei și tehnicii. Sigur, modul în care folosim este foarte important. Modul în care folosim aceste tehnici.

Motivația este festivalul, pentru că avea această tematică de cânt gregorian, și atunci m-am gândit să scriu ceva în mod special pentru acest festival, pentru această ediție a festivalului.

Citește și: