Strâmtoarea Ormuz, afectată de operațiuni de deminare ce pot dura până la șase luni, conform Pentagonului
Departamentul Apărării al Statelor Unite a prezentat Congresului o analiză privind procesul de securizare a Strâmtorii Ormuz, care ar putea dura aproximativ jumătate de an din cauza amplasării de mine marine în zonă.
Documentul, inițial clasificat și citat de publicația The Washington Post, detaliază dificultățile tehnice ale operațiunilor de deminare necesare pentru restabilirea traficului maritim în această zonă strategică, prin care tranzitează în mod normal circa 20% din volumul global al hidrocarburilor comercializate.
Durata extinsă a acestor operațiuni exercită o presiune semnificativă asupra piețelor energetice, generând incertitudini privind stabilitatea prețurilor petrolului și gazelor naturale. Evaluarea Pentagonului menționează că detectarea dispozitivelor explozive este complicată de tehnologia utilizată pentru amplasarea minelor, ceea ce prelungește timpul necesar pentru curățarea rutelor comerciale.
Surse din cadrul forțelor americane afirmă că Iranul a folosit metode variate pentru minarea strâmtorii, combinând tehnologii moderne pentru a îngreuna neutralizarea minelor. Potrivit a trei oficiali anonimi citați de cotidianul american, cel puțin 20 de mine au fost amplasate în puncte critice și în zonele adiacente, unele fiind lansate prin sisteme GPS de la distanță, iar altele depuse direct din ambarcațiuni mici, greu detectabile prin radar convențional. Aceste tactici fac identificarea exactă a locațiilor un proces minuțios, excluzând intervenții rapide fără riscuri majore pentru navele comerciale.
Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a dezmințit detaliile apărute în presă, calificând informațiile ca fiind eronate și provenind dintr-un briefing cu ușile închise. El a refuzat să confirme durata de șase luni menționată în documentele adresate congresmenilor și a subliniat că o blocare prelungită a strâmtorii este considerată inacceptabilă din punct de vedere politic și militar. Incertitudinea persistă în rândul actorilor economici internaționali, din cauza lipsei de informații verificate despre stadiul minării.
Serviciile de spionaj militar califică capacitățile militare iraniene în domeniul minelor marine drept sofisticate. Arsenalul Teheranului include mine în derivă, mine ancorate prin cabluri, mine de fund și mine propulsate tip torpilă, multe echipate cu senzori acustici sau magnetici care se activează automat la apropierea unei nave.
Gardienii Revoluției au anunțat în aprilie existența unei „zone periculoase” de circa 1.400 de kilometri pătrați în strâmtoare, publicând hărți cu rutele afectate și propunând trasee alternative. Agenții de informații, precum Defense Intelligence Agency, indică că Iranul deține peste 60% din flota navală operațională și o parte importantă a stocului de rachete balistice, conferindu-i control asupra accesului în Golful Persic.
În pofida afirmațiilor fostului președinte Donald Trump conform cărora minele au fost retrase cu sprijin american, companiile maritime internaționale mențin un nivel ridicat de alertă. Gigantul german Hapag-Lloyd a semnalat că redeschiderea strâmtorii nu garantează siguranța, solicitând informații tehnice clare privind rutele decontaminate și hărți actualizate cu minele rămase sub apă.
Mai multe state neimplicate direct în conflictul dintre Washington și Teheran și-au exprimat disponibilitatea de a participa la o misiune neutră de securizare, prin patrule internaționale care să nu fie percepute ca forțe beligerante. Situația rămâne tensionată, în contextul blocadei americane a porturilor iraniene și al solicitării Teheranului de autorizare pentru fiecare navă care tranzitează apele teritoriale prin Strâmtoarea Ormuz.
Arsenalul de mine utilizat depășește capacitățile de detecție ale sistemelor comerciale standard. Documentația tehnică indică utilizarea unor senzori hibrizi acustici și magnetici, care detectează vibrațiile motorului navelor și variațiile câmpului magnetic terestru, declanșând explozia doar când nava se află exact deasupra minei.
Prezența minelor în derivă, care se deplasează imprevizibil sub influența curenților maritimi, complică în continuare operațiunile de deminare. Forțele navale americane folosesc drone submarine cu sonare de înaltă rezoluție pentru cartografierea tridimensională a reliefului subacvatic, încercând să diferențieze obiectele naturale de minele acoperite cu sedimente.
Blocarea Strâmtorii Ormuz a avut un impact economic imediat, reflectat în creșterea primelor de asigurare pentru navele care tranzitează zona. Prețul petrolului Brent a depășit 110 dolari pe baril, în contextul temerilor legate de o posibilă penurie pe termen lung, având în vedere că zilnic străbat strâmtoarea circa 20 de milioane de barili de țiței. Întârzierile în decontaminarea rutelor afectează rafinăriile din Asia și Europa.
Efectele financiare se extind și asupra cotării gazului natural lichefiat, deoarece exporturile statelor din Golf sunt blocate în porturile de încărcare. Deși anunțul privind posibila retragere a unor mine a dus la o corecție temporară a prețurilor, piața rămâne în alertă din cauza lipsei confirmărilor tehnice de la fața locului.
Companiile de transport maritim avertizează că, fără o certificare internațională de securitate, navele vor evita în continuare Strâmtoarea Ormuz, ceea ce va menține costurile logistice la niveluri record, impactând ulterior prețul carburanților pentru consumatorii finali.
